Evolution: Climate | Teoria Evoluției pe scurt
"Secretele evoluției sunt timpul și moartea. Există un fir neîntrerupt care se întinde de la acele prime celule până la noi. Secretele sunt timpul și moartea, pentru că timpul este eroul poveștii. Timpul care hrănește sistemul, timpul care este un ingredient necesar pentru tipurile de schimbări pe care le aduce selecția naturală. Și moartea, pentru că moartea acelor organisme incapabile să facă față mediului în schimbare eliberează spațiu pentru organisme noi și diferite. Moartea este mama schimbării."
[Carl Sagan, Cosmos]
Aventura vieții
Acum 2,4-2,0 miliarde de ani pe Pământ nu era nici țipenie de om. Nici animale sau plante pe uscat. În oceane, însă, deja începuse să miște ceva. Viața apăruse deja cu vreo 1,3 miliarde de ani înainte, în perioada geologică Arhaic. Am mai scris despre asta acum vreo 8 ani, în postarea Inspiră, expiră, dar ca să-ți faci o imagine: în perioada aceea majoritatea covârșitoare a atmosferei și oceanelor Pământului erau anoxice (adică aveau foarte puțin spre deloc oxigen în ele), iar ca rezultat, majoritatea organismelor erau anaerobe, adică nu numai că nu aveau nevoie de oxigen ca să trăiască, ba chiar era toxic pentru ele. Din fericire nu era cazul. Concentrația de oxigen din oceane și atmosferă era extrem de mică, iar aceste organisme anaerobe proliferau.
Printre acestea, însă, trăiau și niște organisme nou-apărute numite cianobacterii sau alge albastre-verzi, care printr-un nou proces numit fotosinteză au început să elibereze în oceane și atmosferă oxigen. Astfel a avut loc unul dintre cele mai dramatice evenimente din istoria geologică și biologică a Pământului, eveniment care poartă numele de Great Oxygenation Event sau Oxygen Catastrophe, nume care provine de la faptul că după milioane de ani de oxigen eliberat în oceane și în atmosferă de către algele albastre-verzi, acesta s-a acumulat în așa hal, încât a dus la extincția organismelor anaerobe.
„Oxigenul a inundat atmosfera ca un poluant, chiar ca o otravă, până când selecția naturală a modelat ființele vii să prospere datorită acestuia și, de fapt, să se sufoce fără el.”
[Richard Dawkins, The Greatest Show on Earth: The Evidence for Evolution]
Ce alte consecințe a avut acest eveniment catastrofal? În primul rând a dus lă răcirea masivă a climei Pământului: din ce știm, este foarte probabil ca oxigenul să fi oxidat metanul din atmosferă (gaz de seră), transformându-l în dioxid de carbon și apă, slăbind efectul de seră din atmosferă. Acest lucru a dus la răcirea întregii planete, lucru care se crede că a declanșat glaciațiunea Huroniană. Dar al doilea și cel mai important este că a dus la apariția respirației aerobe și a permis dezvoltarea organismelor complexe și a vieții multicelulare (am scris despre asta și în Debandadă în Cambrian), din care avea să rezulte mai târziu biodiversitatea pe care o vedem și prezent.
Ca idee, până în momentul de față se estimează că oamenii de știință au identificat aproximativ 8,7 milioane de specii de animale (regnul Animalia) și 390.000 de specii de plante (regnul Plantae). Nici nu mai vorbesc de regnul Fungi și regnul Protista care se crede că mai conțin cumulat încă vreo câteva milioane de specii. Omul este doar una dintre acele 8,7 milioane de specii de animale, iar diversitatea vieții nu a contenit niciodată să ne uimească și să ne lase cu gura căscată, astfel încât am fost preocupați încă din cele mai vechi timpuri să aflăm de unde a pornit această varietate năucitoare. Pentru o bună parte din istoria noastră am recurs la explicații supranaturale, dar din fericire nu au fost chiar toți oamenii mulțumiți de ele așa că au continuat să caute răspunsuri. În cele din urmă, totul s-a schimbat fundamental pe 24 noiembrie 1859, când naturalistul, geologul și biologul Charles Darwin a publicat lucrarea sa monumentală numită Originea Speciilor în care urmărea să prezinte comunității științifice, și nu numai, perspectiva sa asupra originii diversității vieții de pe Pământ, în urma studiilor și călătoriilor sale pe nava HMS Beagle (1831-1836).
Teoria evoluției prin selecție naturală (pe scurt, teoria evoluției) tocmai luase ființă; o explicație simplă, elegantă și mai ales având la bază mecanisme naturale. Ce este mai exact? Foarte pe scurt, aceasta presupune că indivizii dintr-o populație variază prin trăsături datorită mutațiilor genetice, iar cei care sunt mai bine adaptați la mediu supraviețuiesc și se reproduc, transmițând trăsăturile benefice generațiilor viitoare. Deoarece resursele sunt limitate și mediul este adesea ostil, indivizii trebuie să concureze pentru supraviețuire, iar cei cu trăsături nefavorabile dispar treptat. De-a lungul multor generații, aceste mici schimbări se acumulează, ducând la evoluția speciilor și la diferențe semnificative față de strămoșii lor.
Imaginează-ți un grup de iepuri care trăiesc într-o pădure cu multe tipuri de prădători. Unii iepuri au blana deschisă la culoare, iar alții au blana mai închisă. În timpul iernii, când pădurea este acoperită de zăpadă, iepurii cu blana deschisă la culoare se camuflează mai bine și scapă mai ușor de prădători. Cei cu blana închisă sunt mai ușor de observat și sunt prinși mai des. În timp, tot mai mulți iepuri vor avea blana deschisă la culoare, pentru că aceia vor supraviețui și vor avea pui. Aceasta este selecția naturală—partea de "selecție" vine din faptul că mediul "alege" ce trăsături sunt cele mai bune, pe baza indivizilor care supraviețuiesc și se reproduc. Așadar, evoluția prin selecție naturală este ca un proces lent prin care natura ajustează treptat speciile pentru a le ajuta să supraviețuiască mai bine în mediul lor.
Ce NU este teoria evoluției? Nu este lucrarea unui singur om. Deși detractorii acestei teorii (da, în mod inexplicabil în 2024 încă există așa ceva) încearcă să ducă discuția în direcția asta, numind teoria evoluției "darwinism" (termen al cărui scop este de a ne duce cu gândul la o ideologie...știi tu, "comunism", "fascism", d-astea), realitatea este că la fel ca oricare altă teorie științifică din oricare alt domeniu științific, aceasta este rodul muncii a mai multor indivizi care se întinde pe parcursul mai multor secole. De exemplu, Carl Linnaeus și-a dat seama încă din secolul al XVIII-lea că există anumite legături între o grămadă de vietăți, iar munca lui s-a concretizat cu crearea taxonomiei, disciplina clasificărilor speciilor de viețuitoare de pe Pământ [am scris mai multe despre asta în postarea Copacul vieții și rădăcinile sale]. Ba mai mult, chiar și în timpul vieții sale, Charles Darwin n-a fost singurul care și-a dat seama de teoria evoluției: naturalistul, geograful, exploratorul, antropologul și biologul Alfred Russel Wallace a ajuns la aceeași concluzie în mod total independent (ulterior au lucrat împreună la un studiu științific pe tema evoluției).
Astfel, oamenii de știință nu acceptă teoria evoluției doar pentru că așa a zis Darwin. Ba chiar, din cauza vremurilor în care trăia (cunoașterea științifică și tehnologia nu erau la nivelul de azi), s-a înșelat și el în destule privințe. Realitatea este că oamenii de știință se bazează pe numeroasele observații și experimente pe care le fac și le-au tot făcut de 165 de ani încoace, de la publicarea lucrării lui Darwin, toate ducând către aceeași concluzie. Nu o acceptăm doar pentru că așa a zis un nene acum un secol jumate, ci pentru că genetica, paleontologia, anatomia comparativă, embriologia, biogeografia, ecologia, biologia moleculară, bioinformatica, antropologia, filogenetica, etologia, geologia, medicina, biologia evoluționistă, matematica, biochimia și încă alte câteva domenii științifice moderne o sprijină în mod decisiv.
Începuturi
Da, Teoria evoluției prin selecție naturală este în esență o explicație simplă și elegantă pentru biodiversitatea din prezent, dar este în același timp un domeniu extrem de complex și complicat. Efectiv sunt oameni care o studiază și cercetează toată viața și încă mai avem întrebări și nelămuriri; așadar putem spera noi ceilalți oameni de rând să înțelegem vreodată ceva din ea? Bineînțeles! De la cărți de popularizare a științei, până la enciclopedii și video-uri pe YouTube, avem o grămadă de resurse la dispoziție. Dar...
...ființa umană mereu a învățat mai bine prin exercițiu, să facă ea cu mâna ei. Așa că fără îndoială una dintre cele mai bune metode de a învăța concepte de bază ce țin de teoria evoluției e să joci un board game despre asta. Și ce baftă pe tine! În 2010, biologul rus Dmitry Knorre a publicat împreună cu Sergei Marchin board game-ul Evolution: The Origin of Species tocmai în ideea asta: de ilustra și educa publicul cu privire la mecanismul de selecție naturală din cadrul evoluției. Apoi, în anul 2014, americanii de la North Star Games au cumpărat drepturile creației lui Knorre și Marchin și cu ajutorul lui Dominic Crapuchettes au publicat Evolution, o versiune actualizată și modificată. Mai târziu, în 2016 a fost publicată o nouă versiune sub forma board game-ului Evolution: Climate (pe care îl vom explora în această postare), care introduce conceptul de climă și rolul ei asupra evoluției organismelor. Astfel, în Evolution: Climate fiecare dintre cei 2-6 jucători va dirija apariția anumitor specii de animale și va trebui să le ajute să supraviețuiască și să crească ca populație, de multe ori ca răspuns la factorii de mediu sau chiar la alte vietăți.
Evoluție picată din ceruri (?) —— Acuma simt nevoia să subliniez ceva, pentru a evita alte eventuale confuzii. Faptul că în Evolution: Climate jucătorii sunt cei care dirijează evoluția speciilor, pun mâncarea pe masă și schimbă clima, nu conferă jocului un discurs creaționist: jucătorii nu sunt (dumne)zei și nici nu se face aluzie la așa ceva. Implicarea lor în acest joc despre teoria evoluției (un proces natural care merge de unul singur) este pur și simplu o concesie pe care un board game trebuie să o facă prin însăși natura sa. Nu poți să joci un board game fără să faci TU anumite acțiuni, nu?
Specialitatea speciilor
Unul dintre lucrurile care fac ca Evolution: Climate să fie un board game extraordinar este acela că tema este atât de bine integrată în fiecare bucățică din acest joc: de la mecanismele de joc, până la componentele fizice. De exemplu, una dintre principalele componente ale acestuia este tabla de joc centrală care ne comunică două lucruri și influențează acțiunile jucătorilor în două feluri. În primul rând, pe aceasta se află climate track care are (de la stânga la dreapta) mai multe tipuri de climă: ice age, freezing, cold, cool, temperate, warm, tropical, hot, scorching. Pe acest track se va afla o piesă din lemn care, în funcție de acțiunile jucătorilor, se va plimba de colo-colo indicând clima din runda respectivă. Pe lângă asta, pe tabla de joc se află și watering hole, locul în care se va strânge și de unde se va consuma mâncarea (sub forma unor jetoane) pentru a putea trăi de la rundă la rundă. Acești doi factori cheie vor influența supraviețuirea speciilor jucătorilor pe tot parcursul unei sesiuni de joc.
La ce ajută mâncarea? Și cu ce te influențează clima? Ei bine, după cum am spus, pe parcursul unei sesiuni de Evolution: Climate jucătorii vor avea diverse specii de animale, acestea fiind reprezentate de niște player boards pe care le vor pune în fața lor. Acestea au două rânduri de pătrate, fiecare reprezentând una dintre cele două caracteristici ale speciei respective: mărimea populației și dimensiunile indivizilor acelei specii, reprezentate de un număr absolut de la 1 la 6.
Mărimea populației este o caracteristică extrem de importantă de care vei ține cont tot timpul, deoarece îți spune câtă mâncare trebuie să înfulece specia respectivă la sfârșitul fiecărei ture. Ba chiar ai deasupra fiecărui pătrățel de populație și un cerc pe care va veni un jeton de mâncare. Astfel, dacă specia ta are mărimea populației de 3, trebuie ca până la sfârșitul rundei să faci rost de 3 jetoane de mâncare pe care să le pui acolo, altfel îți moare specia de foame și scade mărimea populației. În momentul în care populația este redusă la 0, acea specie dispare, având loc procesul de extincție. Acuma probabil te gândești că e o idee mai bună să păstrezi populația într-un număr cât mai scăzut, dar n-ar fi o idee prea bună. Pentru că o să vrei în fiecare rundă să faci rost de cât mai multă mâncare. De ce? Pentru că la sfârșitul rundei, fiecare jeton de mâncare de pe player board se duce într-un săculeț personal, iar la sfârșitul jocului, fiecare jeton din acel săculeț e un punct de victorie. Bineînțeles, câștigă cine are cele mai multe.
Și cum vorbim de un joc despre teoria evoluției, de biodiversitate, de astea, e clar că nu vei rămâne pe tot parcursul jocului doar cu o singură specie! O să ai posibilitatea în fiecare rundă să-ți "iei" una sau mai multe specii noi. De ce? Ca să iei mai multă mâncare, bineînțeles! Deci mai multe puncte de victorie la sfârșit.
Cel mai mare din parcare
Tot acum vreo 8 ani (eheeee....) am scris în postarea România subtropicală despre cum arăta fauna din actualul spațiu geografic al României în timpul Cretacicului (acum 100-65 de milioane de ani). Acolo am vorbit despre cum pe Insula Hațeg (da, insula) existau reptile (dinozauri, pterozauri) care erau mult mai pitice decât pe continentul principal! De exemplu, deși era tot un sauropod, spre deosebire de Brachiosaurus care avea 26 m lungime, Magyarosaurus dacus care trăia pe Insula Hațeg avea doar 6 metri lungime. Acest fapt se datora fenomenului de nanism insular, când membrii anumitor specii care se află pe o insulă încetează să crească la fel de mult ca rudele lor de pe continent. Scriam acolo că "motivul este simplu: fiind un spațiu restrâns cu resurse limitate, nu are sens să crești în dimensiuni ca să mori apoi de foame. Cu cât ești mai mare, cu atât consumi mai multe resurse. Un alt motiv este lipsa prădătorilor. De aceea, animal fiind, este recomandat să îți temperezi creșterea."
Bineînțeles, și în Evolution: Climate dimensiunea indivizilor speciei tale are un cuvânt greu de spus. E adevărat, ea nu afectează și nici nu e afectată de cantitatea de mâncare în acest joc (presupunând că e încă o specie ierbivoră), astfel încât într-o climă ideală (temperate sau warm, folosesc termenii din joc) nu o să ai nici un interes să o crești. La fel ca acei dinozauri pitici de pe Insula Hațeg. Dar calculele se schimbă în momentul în care apar prădătorii în joc: în acel moment vei vrea ca indivizii speciei tale să fie cel puțin la fel de mari ca acei prădători, ca să nu fie mâncați. De asemenea și clima din acea rundă are un cuvânt de spus: la fel ca în realitate, dacă aceasta este freezing sau cold, afectează vietățile mai mici, în timp ce clima tropical sau hot afectează vietățile mai mari. Dacă ai o specie cu mărimea indivizilor de 4, iar clima e hot, aceasta își va reduce populația cu 2. [Explicația biologică este că într-o climă foarte caldă, organismele de dimensiuni mari, au probleme cu reglarea căldurii corpului lor și cu disiparea acesteia.]
De asemenea, important de înțeles că clima va afecta și câtă mâncare se va strânge în watering hole de pe tabla de joc principală. Dacă clima e freezing, mâncarea de pe tabla de joc se va reduce cu 8 jetoane, în timp ce dacă e tropical vor fi adăugate 6 jetoane. Lucru care are sens, nu? E de ajuns să te gândești, de exemplu, la abundența hranei din Madagascar versus lipsa ei în Antarctica. Astfel, pe parcursul întregii sesiuni de joc vei dirija atât mărimea populației, cât și a indivizilor speciei tale, astfel încât să nu dispară.
Acuma, că tot vorbeam de climă, pe parcursul jocului o să fie nevoie să tragi aleatoriu și câte o carte de evenimente din două pachete de cărți de joc: unul pentru clima rece, altul pentru clima caldă. Aceste evenimente se vor activa în momentul în care piesa de lemn care indică clima va ajunge pe spațiul pe care se află acea carte. De exemplu, în imaginea de mai jos avem un eveniment numit Cold Snap care se pune pe spațiul de climă tropicală. În momentul în care piesa de lemn ajunge pe acel spațiu, însă, evenimentul suprascrie ce scrie pe tabla de joc, iar clima care în mod normal ar trebui să fie tropicală este înlocuită de un val de frig.
Briceag elvețian
"Când accept toate ființele nu ca niște creații speciale, ci ca descendenți liniari ai unor câteva vietăți care au trăit cu mult timp înainte ca primul strat din Silurian să se depună, pentru mine acest lucru le înnobilează."
[Charles Darwin, Originea Speciilor]
Dar asta-i tot? Nu zic nu, și dacă ar rămâne la stadiul ăsta, Evolution: Climate ar fi un joc de mâna întâi, care te învață destule lucruri importante și interesante despre Teoria Evoluției. Dar la fel cum în realitate animalele de Pământ au o varietate năucitoare, așa și în acest board game le poți oferi speciilor tale diverse trăsături prin intermediul cărților de joc din mâna ta. Pentru că mai presus de orice, Evolution: Climate este un joc de cărți, iar acestea sunt componenta principală.
Cel mai interesant aspect al lor e că pot fi folosite în mai multe feluri. În primul rând, ele determină mâncarea disponibilă în fiecare rundă (adică numărul de jetoane): pe fiecare carte de joc ai un simbol sub formă de frunză și un număr care poate fi și cu minus. La fiecare început de rundă, fiecare jucător pune cu fața în jos pe tabla de joc centrală o carte din mâna sa, iar mai târziu (în aceeași rundă) toate acestea sunt întoarse cu fața în sus, se adună numerele de pe ele (care, din nou, pot fi și cu minus!) se modifică în funcție de climă și se pun jetoane de mâncare egale cu rezultatul.
Un alt lucru pe care îl determină aceste cărți de joc este clima din cadrul unei anumite runde. Multe dintre acestea au pe ele simboluri cu soare sau cu fulgi de nea, iar în momentul în care se întorc cu fața în sus pentru a determina câtă mâncare vine pe tabla de joc, se numără și toate simbolurile cu soare și cu fulgi de nea, iar dacă sunt mai multe cu soare, jetonul de lemn de pe climate track se mută un spațiu înspre clima mai caldă, în timp ce dacă sunt mai multe cu fulgi de nea, acesta se mută un spațiu înspre clima mai rece. Așadar, atunci când pui la începutul rundei cărți de joc pentru mâncare, trebuie să te și uiți la simbolurile de climă de pe ele. Adică imaginează-ți scenariul următor: joci o carte care adaugă 8 mâncare, dar are 5 simboluri de soare pe ea și specia ta e deja ditamai animalul, iar dacă trece clima la hot, ajunge pe cale de dispariție. Oare merită?
Că tot vorbeam mai devreme despre faptul că pe parcursul jocului o să ai mai multe specii la dispoziție, un alt mod în care îți poți folosi cărțile din mână e să decartezi în fiecare rundă una sau mai multe, iar pentru fiecare carte decartată poți pune o nouă specie pe masă. Pe lângă asta, poți face aceeași manevră pentru a pentru a crește populația sau dimensiunea indivizilor acelei specii.
Mamutul pitic cățărător
„Astfel, din războiul naturii, din foamete și moarte, urmează direct cel mai înălțător lucru pe care suntem capabili să-l concepem, și anume producerea animalelor superioare. Există măreție în această viziune asupra vieții, cu puterile ei variate, care au fost insuflate inițial într-o formă sau alta; și că, în timp ce această planetă a continuat să se rotească conform legii fixe a gravitației, dintr-un început atât de simplu au evoluat și continuă să evolueze nenumărate tipuri de vietăți, cele mai frumoase și mai minunate.”
[Charles Darwin, Originea Speciilor]
Dar cel mai important lucru pe îl poți face cu cărțile de joc din Evolution: Climate este să le joci pentru a le conferi speciilor tale anumite trăsături esențiale pentru supraviețuirea lor. Astfel, fiecare carte de joc are pe ea o trăsătură fizică sau comportamentală, redată vizual în acuarelă de Catherine Hamilton. Aceste trăsături se împart în mai multe categorii: trăsături defensive, trăsături ce țin de mâncat, trăsături specifice animalelor carnivore, trăsături ce țin de climă, alte trăsături.
Când? —— Acuma, important de înțeles că Evolution: Climate are un setting fictiv, deci nu vorbim de specii de animale reale și nici nu ne este prezentată o anumită perioadă din istoria Pământului, dar dacă e să ne luăm după imaginile din joc, care cuprinde atât reptile, cât și insecte, amfibieni și mamifere, putem îndrăzni să speculăm că toată tărășenia se petrece în timpul erei geologice Neozoic (numită și Cenozoic), care înseamnă perioada cuprinsă între acum 66 milioane de ani și prezent. Această eră geologică cuprinde perioadele geologice numite Paleogen (66-23,03 milioane de ani în urmă), Neogen (23,03-2,58 milioane de ani în urmă) și Cuaternar (2,58 milioane de ani în urmă-prezent). [Da, sunt și vreo doi dinozauri pe două cărți, dar sunt doar doi, nu i-am luat în considerare.]
Astfel, în fiecare rundă de joc poți pune jos din mână mai multe cărți de joc de trăsături pe fiecare specie de-a ta. Important e că fiecare specie poate avea maxim 4 astfel de caracteristici care să nu se repete. Astfel, îți poți înzestra speciile cu coarne care să le apere, creste care să le răcorească, cu capacitatea de a se cățăra, de a coopera cu alte specii, capacitatea de a scoate sunete de avertizare, ba chiar de a deveni carnivore!
Pentru că ce nu ți-am spus până acum e că mâncarea aia din watering hole este strict pentru speciile ierbivore. Problema este de multe ori, însă că dacă ești ierbivor și te bazezi pe ea, riști să mori de foame, pentru că în funcție de cărțile jucate de ceilalți și clima din acea rundă, se întâmplă de multe ori să nu fie în watering hole destulă mâncare pentru toate speciile! Așa că pentru a evita acest lucru o să fii tentat să-ți faci una sau mai multe specii să devină carnivore, jucând pe fiecare o carte cu trăsătura Carnivore. Din acel moment nu o mai interesează ce e în watering hole, aceasta înfruptându-se în schimb din speciile celorlalți jucători! Singura chestie de care trebuie să ai grijă este mărimea speciei tale carnivore, pentru că nu poate ataca ce este mai mare decât ea...asta dacă nu cumva are trăsătura Pack Hunting, care-i permite să adauge numărul populației la mărimea indivizilor și, astfel, să atace animale mai mari.
Iar asta e partea cea mai mișto! Fiecare trăsătură are sens total și corespunde realității. Astfel, dacă o specie de-a ta are trăsătura Long Neck, va putea lua un jeton de mâncare înaintea tuturor (pentru că are gât lung și ajunge la copacii mai înalți). O specie cu Heavy Fur este protejată în caz că vine frigul, deci populația sa e mai rezistentă și nu mor indivizii din ea, dar în același timp pierde o populație dacă clima devine prea caldă. Speciile cu Warning Call permit altor specii din vecinătate să fie protejate de carnivore, dacă acestea din urmă nu au trăsătura de Ambush. Și așa mai departe.
Sunt 23 de trăsături distincte în acest joc, cu dubluri, care sunt împărțite prin 177 de cărți de joc, deci vei putea experimenta la greu, dar chiar și așa ar fi fost destul de "meh!" dacă totul ar fi stat în seama acestora. Geniul lui Evolution: Climate constă în felul în care toate cărțile de joc, jetoanele de mâncare și tabla principală de joc se îmbină armonios și logic cu tema, cu adevărul științific. Absolut totul are sens!
Educație făcută ca la carte
Sincer să fiu, știam de board game-ul Evolution de câțiva ani buni. După cum am spus la începutul postării, acesta este precursorul lui Evolution: Climate, iar principala diferență dintre ele e că Evolution nu are incluse mecanismele de joc ce țin de climă și influența ei asupra speciilor. Așa că poți considera că am făcut un studiu-de-caz/recenzie/ce-o-fi-postarea-asta pentru amândouă. Mă rog, cert e că prima oară când am auzit de acesta, nu am fost foarte atras de el: părea că e un alt board game care are oarecum o temă științifică. Mai ales că este parțial fictiv (ca setting). Nu mă impresiona prea mult la prima vedere...
...până am dat de o anumită recenzie pe care am văzut-o și citit-o nu pe YouTube, nu pe vreun site consacrat board game-urilor, ci chiar în revista științifică Nature. Da, da! Publicat pe 9 decembrie 2015, articolul Education: How to win at evolution al lui Stuart West (profesor de biologie evoluționistă în departamentul de biologie de la Universitatea din Oxford) vorbește despre și compară mai multe board games cu valoare educativă ce au ca temă teoria evoluției prin selecție naturală, dar mărturisește că Evolution este preferatul său. În cuvintele sale:
"Jocul este ușor de înțeles, dar poate deveni foarte tactic. În special, la fel ca în realitate, cea mai bună strategie depinde de ceea ce fac ceilalți. Dacă există mulți ierbivori, există un avantaj în a fi un culegător eficient, cu trăsături precum cooperarea, dar mulți ierbivori înseamnă și un mare avantaj în a deveni carnivor. Când apar carnivorii, ierbivorii au nevoie de apărare, iar carnivorii încearcă să le depășească — și tot așa, într-un dans co-evolutiv.
Evolution prezintă o biologie sofisticată. Trăsăturile pot fi combinate într-o mulțime amețitoare de combinații, așa că fiecare joc poate fi foarte diferit. Tema evoluției nu este doar un decor: ea conduce jocul. Un gât lung îți oferă acces la hrană care nu ar fi disponibilă în mod normal. Simbioza înseamnă că poți fi mâncat de un prădător doar dacă acesta îți mănâncă gazda mai întâi. Coarnele nu te împiedică să fii mâncat, dar rănesc prădătorii și, astfel, acționează ca un factor de descurajare."
Oricare alte cuvinte sunt de prisos. Cert e că Evolution: Climate este un board game extraordinar care are ca temă teoria evoluției prin selecție naturală, fiind distractiv și în același timp profund educativ fără să te f..rece la icre cu "hei, hei, hai să învățăm! uite aici mult text despre evoluție, trebuie să învățăm!". În schimb acesta pune distracția în prim plan, iar învățatul se desfășoară pe fundal, prin intermediul mecanismelor de joc care se combină armonios cu tema. La fel ca alte board games despre care am mai vorbit, Evolution: Climate este un exemplu răsunător de DA!!! pentru cum ar trebui să arate și să se comporte un board game distractiv care și urmărește să-și educe publicul.
Iar partea cea mai bună este că ai la dispoziție o grămadă de alte variante ale acestui joc. În afară de Evolution (care are și o extensie, numită Flight - 2015) și Evolution: Climate, te mai poți bucura și de Evolution: The Beginning (2016) - o variantă mult mai simplă, pentru începători sau copii, sau Oceans (2020) care are aceeași temă, dar a cărei acțiune se petrece în mări și oceane, concentrându-se, bineînțeles, pe ființele acvatice. Pe lângă asta, mai poți găsi și Evolution: New World (2023) care este o reimplementare a jocului original creat de Dmitry Knorre și Sergey Machin, Evolution: The Origin of Species (2010). Orice variantă ai alege, este cât se poate de clar că seria Evolution este unul dintre cele mai bune exemple de board games care te pot învăța niște concepte complexe și importante din Univers într-un mod simplu și ușor de înțeles.
Legat de asta, te-ar mai putea interesa și:
