Revoluția din 1989 și zorii libertății
"Alo! Alo! Tovarăși! Așezați-vă liniștiți!"
- Nicolae Ceaușescu, din ultimul discurs în fața poporului român
The wind of change
Nu mai țin minte ce făceam în ziua de 21 decembrie 1989. Cum aș putea? Aveam doar câteva luni și locuiam în provincie și fiind ocupat mai degrabă cu gânguritul, plânsul și descifratul tainelor mersului biped, nu am înțeles mare lucru din ce se întâmpla în jurul meu. În același timp, sunt aproape convins că nici Nicolae Ceaușescu nu înțelegea mai nimic din evenimentele ce se desfășurau chiar în fața ochilor săi: în timpul unui miting de sprijinire a politicii duse de PCR, a început să fie huiduit de popor. Pentru prima dată în 24 de ani de când se afla la conducerea țării, Ceaușescu era huiduit în timpul unui discurs.
Bineînțeles, povestea e mult mai complexă. Ceea ce cu câteva în zile în urmă, pe 16 decembrie, fusese doar o revoltă locală în Timișoara (ca reacție la încercarea regimului comunist de a-l evacua pe László Tőkés, pastor al Bisericii Reformate Maghiare, din casa sa), a ajuns în câteva zile să se răspândească în Lugoj, Arad, Sibiu, Târgu Mureș, Cluj, Reșița, Făgăraș și București. Pe 21 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a avut ultima cuvântare în fața poporului român. Pe 21 decembrie, timpul și poporul nu au mai avut răbdare cu el, iar oamenii s-au dispersat pe străzile Bucureștiului și au început să scandeze "Democrație!", "Libertate!", "Ieri în Timișoara, azi în toată țara!" și "Jos Ceaușescu!". Fără să-și dea seama, soarta sa fusese pecetluită: după ce a fugit cu elicopterul și prins în Tâgoviște, câteva zile mai târziu Nicolae Ceaușescu avea să aibă parte de un proces sumar și să fie executat prin împușcare alături de soția sa și chimistă de renume mondial, Elena.
Revoluția Română s-a desfășurat în perioada 16-22 decembrie și deși este un eveniment extrem de important pentru societatea românească și cultura sa, acesta este doar punctul culminant al unui război ideologic ce s-a desfășurat timp de decenii între democrație și comunism. 1989 nu este doar anul în care România s-a trezit ca să prindă zorii democrației, ci este anul în care întreg estul Europei s-a zguduit din temelii. 1989 este anul în care țări precum Germania (de Est), Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Iugoslavia, Albania și Bulgaria au scăpat de comunism (sau dacă nu, atunci au atins acel punct critic ce avea să le readucă în curând pe drumul democrației).
Până acum ai citit cărți și articole despre aceste evenimente. Ai văzut, ascultat și citit interviuri și relatări ale oamenilor care au fost părtași la ele. Ai văzut documentare și eseuri video pe YouTube. Ai văzut chiar filmări de la Revoluție, așa că de ce să nu jucăm și un board game? 1989: Dawn of Freedom (creat de către Jason Matthews și Ted Torgerson și publicat de GMT Games în 2012) este un astfel de board game care tratează evenimentele din acel an critic pentru lupta europeană dintre democrație și comunism. Oare se poate ridica la nivelul altor tipuri de media ce vorbesc despre acestea? Având în vedere avantajul interactivității dintre jucători și mecanismele de joc, oare ne poate ajuta să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat?
[Notă: 1989: Dawn of Freedom este fratele mai mic al lui Twilight Struggle (creat de Ananda Gupta și Jason Matthews și publicat de GMT Games în 2005), care are ca temă și punere în scenă Războiul Rece dintre SUA și URSS. Aceste jocuri au în comun cam 95% din mecanismele de joc, iar despre Twilight Struggle am vorbit mai pe larg în postarea Micile războaie de pe masa din sufragerie.]
Teatrul de război (ideologic)
Din punct de vedere geografic, acțiunea în 1989: Dawn of Freedom se petrece între granițele Cehoslovaciei, Germaniei de Est, Ungariei, Bulgariei, Poloniei și României; cele 6 țări constituente ale Pactului de la Varșovia. Acest pact a fost semnat în Mai 1955 (împreună cu URSS, bineînțeles) de către țările enumerate mai sus împreună cu Albania și se dorea a fi o alianță militară care să contrabalanseze și să se apere de așa perceputa amenințare a NATO.
Și totuși, motivul pentru care Albania (pe atunci Republica Populară Socialistă Albania) nu se regăsește pe tabla de joc din 1989: Dawn of Freedom este pentru că în anul 1989 deja nu mai făcea parte din Pactul de la Varșovia: aceasta s-a retras formal din pact pe 13 septembrie 1968, parțial din cauza invaziei URSS și a celorlalte țări din Pact (în afară de Albania însăși și România) asupra Cehoslovaciei. (Demn de menționat că în aceeași perioadă Nicolae Ceaușescu a avut faimosul discurs din 21 august 1968, care denunța această invazie a Cehoslovaciei, lucru care i-a deschis multe uși în Occident.)
1989: Dawn of Freedom este un un joc de război pentru două persoane, da, dar este un joc de război în care nu vei găsi nici urmă de soldați sau tancuri, asta deoarece vorbim de un război ideologic: unul dintre jucători îi va reprezenta pe comuniști, iar celălalt pe democrați, și fiecare va căuta să-și răspândească influența în cât mai multe locuri din cele 6 țări (Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România și Bulgaria).
Astfel, fiecare țară are pe hartă anumite spații în care jucătorii își pot răspândi influența, spații ce reprezintă orașe precum București, Timișoara, Sofia, Praga, Gdansk, Berlin, dar și segmente socio-economice ale societății: elitele de la putere (membrii guvernului, membrii partidului), birocrații, țăranii agricultori, muncitorii din fabrici și uzine, intelectualii, studenții, Biserica și minoritățile (precum turcii din Bulgaria sau ungurii din România, minorități care aspiră la autonomie sau chiar independență). La fel ca în viața reală, fiecare dintre aceste spații geografice și socio-economice de pe tabla de joc vor fi importante pentru lupta ta, și vei încerca să controlezi cât mai multe dintre ele.
Având în vedere că vorbim de un board game în care multe lucruri sunt în mod necesar abstractizate, aici influența este reprezentată de niște jetoane cu cifre pe ele. Ideea e simplă, cu cât un jucător are o cifră mai mare (1-8) pe jetonul său de pe un spațiu (să zicem, Praga), cu atât are mai multă influență. Dacă și egalează sau depășește o cifră care se găsește notată pe acel spațiu (colțul dreapta-sus), el controlează acel spațiu.
Dacă eu și cu tine am fi fost acum fizic intr-o cameră, abia dacă aș fi deschis cutia și aș fi pus tabla de joc pe masă. Nici măcar n-am început să jucăm! Și totuși, iată câtă bogăție de informații găsești doar uitându-te la aceasta. Nici un spațiu de pe hartă sau concept din joc nu este pus la întâmplare, ci are o justificare și un corespondent în realitate. Bineînțeles, subliniez din nou că fiind vorba de un board game, multe dintre acestea sunt în mod necesar abstractizate, dar chiar și așa, îți poți forma o idee foarte bună. Hai să mai vedem niște exemple.
Fiecare sesiune de joc a 1989: Dawn of Freedom începe mereu cu un anumit grad de influență comunistă sau democrată în anumite spații de pe hartă. Imaginea de mai sus reprezintă secțiunea hărții care include Estul Germaniei, Cehoslovacia și Polonia și putem vedea că deja sunt puse jetoane cu influență în anumite spații. Dar de ce? De ce tocmai în acele spații?
De exemplu, Gdansk în Polonia începe cu 1 influență democrată și e lesne de înțeles de ce: în august 1980 la șantierul naval Lenin din aceeași localitate a fost fondat sindicatul Solidarność (Solidaritatea) ce milita pentru drepturile muncitorilor și schimbări sociale. Aici s-a făcut remarcat Lech Wałęsa care în anii '80 a fost arestat de mai multe ori din cauza activismului său și care ulterior s-a dovedit a fi extrem de important pentru negocierile cu autoritățile comuniste, astfel încât în cele din urmă pe 4 iulie 1989, în urma discuțiilor cu acestea și a numeroși ani în care au avut loc proteste și greve, sindicatul Solidaritatea a fost legalizat. Ca urmare a acestui fapt s-au făcut pași importanți către alegeri parlamentare libere ce aveau să aibă loc pe 4 iunie 1989. În cele din urmă, pe 13 septembrie 1989 avea să fie ales primul guvern non-comunist din Blocul Estic. În 1990, Lech Wałęsa avea să devină președintele Poloniei.
Tot legat de Polonia, Biserica Catolică este un alt spațiu de interes: aceasta nu numai că începe cu 5 influență democrată, ba chiar e ferm ancorată în idealurile acestei ideologii. În timpul anilor '80, nu numai că a oferit sprijin sindicatului Solidaritatea, ci însăși Papa Ioan Paul al II-lea (și el tot polonez) a susținut din ce în ce mai mult în timpul vizitelor sale către Polonia lupta împotriva comunismului. De asemenea, pe tabla de joc Biserica Catolică are legături cu numeroase alte spații de pe hartă, deoarece era (și încă este) foarte influentă în acea țară.
Dacă e să ne îndreptăm privirea asupra Cehoslovaciei, observăm că aici democrația vine mai cu seamă de la scriitori cehi. Din nou, nimic la întâmplare. Acest spațiu face referire la Václav Havel, un adevărat intelectual: autor, poet, dramaturg și disident al regimului comunist, acesta a devenit pe 29 Decembrie 1989 (după ani întregi de activism) președintele Cehoslovaciei, ales prin vot democratic. Demn de menționat că Cehoslovacia (care avea să se despartă pe 31 decembrie 1992 în două țări, Cehia și Slovacia) a scăpat de regimul comunist în mod pașnic în timpul Revoluției de Catifea, care a durat între 17 și 28 noiembrie 1989, când liderii comuniști și partidul însuși au renunțat la putere, dându-și demisia.
Interesant că în toate țările de pe tabla de joc, scriitorii acelor națiuni (spațiile cu mașina de scris) sunt legați doar de spațiile studențești (universitățile). Asta deoarece studenții sunt foarte ușor de influențat de ideile democrate ale scriitorilor și reprezintă avangarda luptei anticomuniste. În același timp, studenții pot fi la fel de ușor reprimați de regimul de la putere.
Dacă-ți joci bine cărțile...
Dar ce generează și cum se răspândește această influență? La fel ca în Twilight Struggle, în 1989: Dawn of Freedom cărțile de joc sunt cele care fac totul să meargă și pun această mașinărie în mișcare. Astfel, fiecare jucător va juca trage pe parcursul jocului cărți de joc dintr-un teanc comun și va folosi în fiecare rundă o carte din mâna sa. Și dacă deja ți se părea interesant jocul, stai să vezi acum, pentru că fiecare dintre acestea este unică și poate fi folosită în mai multe feluri.
În primul rând, fiecare carte de joc are scrisă pe ea un titlu și reprezentat un eveniment care va avea un efect asupra jocului. Aceste evenimente sunt 100% rupte din realitate; de exemplu, din cărțile de mai sus: Gorbachev Charms the West și despre cum politice sale externe (Glasnost, Petestroika și participarea la START I) au dus la întărirea puterii sale în URSS, The Crowd Turns Against Ceaușescu e de la sine înțeles, iar Betrayal se referă la profundul act de trădare al Bisericilor Ortodoxe Bulgare și Române asupra poporului bulgar și român rezultat din cooperarea cu autoritățile comuniste.
Dar aceste evenimente nu doar că sunt foarte tematice, ci și efectele lor (mecanismele de joc) reprezintă foarte bine realitatea. De exemplu, tot referitor la cartea Betrayal efectul său este ca atunci când e jucată să alegi un spațiu de pe hartă ce conține simbolul ortodoxiei și să înlocuiești toată influența democrată cu cea comunistă. Grăitor.
Interesant este și faptul că jucătorii nu încep jocul cu toate cărțile în teancul comun, iar asta se leagă, din nou, foarte bine din punct de vedere tematic cu evenimentele acelui an. O sesiune de joc de 1989: Dawn of Freedom se defășoară pe parcursul a 10 ture, iar fiecare tură este compusă din 7 action rounds (o să le spun runde, de aici încolo). Fiecare tură reprezintă o perioadă nedeterminată de timp a anului 1989 și poate fi împărțită astfel: turele 1-3 reprezintă Early Year (fiecare tură înseamnă cam 2 luni de la începutul anului), 4-7 reprezintă Middle Year (fiecare tură reprezintă 1-2 luni care urmează), iar 8-10 reprezintă Late Year (fiecare tură putând reprezenta 2-3 săptămâni de la finalul anului).
Dacă te-ai uitat mai bine la cărțile de joc din pozele de mai sus, o să observi că și pe ele scrie Early Year, Middle Year sau Late Year. De ce? La începutul sesiunii (în primele 3 ture de joc), jucătorii vor trage cărți doar dintr-un teanc ce conține cărți de joc cu evenimente pe care scrie Early Year. Atunci când începe tura cu numărul 4, se amestecă în acel teanc și cărțile de joc pe care scrie Middle Year, iar când vine tura a 7-a, se amestecă și cărțile cu Late Year. Acest lucru ancorând și mai mult jocul în realitate, asigurând astfel cronologia cât de cât corectă a evenimentelor care au avut loc: adică în nici un caz nu poți juca National Salvation Front (FSN-ul) în tura 3, înainte să apară în joc Timișoara Massacre, pentru că nu ar avea sens din punct de vedere istoric. În plus, după ce ai jucat o carte de joc pentru evenimentul de pe ea, mai mereu trebuie să o și scoți din joc după rezolvarea efectelor ei; acest lucru le conferă evenimentelor unicitate: odată ce ai jucat The Tyrant is Gone pentru eveniment și Ceaușescu a fugit din București, nu o mai poți juca încă o dată (că, na, nu mai poate fugi încă o dată, nu?).
1989: Dawn of Freedom are în total 110 cărți de joc cu evenimente, fiecare reprezentând un eveniment unic sau general care a avut loc în 1989 sau care a dus la întâmplările din acel an. Dintre acestea, avem și câteva unice României: Cult of Personality, Laszlo Tokes, Ceausescu, Securitate, Systematization, The Crowd Turns Against Ceausescu, Elena, Massacre in Timisoara, The Tyrant is Gone, Army Backs Revolution, Betrayal, National Salvation Front.
Sfere de influență
Al doilea mod prin care poți folosi cărțile de joc din 1989: Dawn of Freedom e ca să generezi influență. Astfel, dacă te uiți din nou la acestea, vei vedea că toate în colțul din stânga sus o stea albastră, roșie sau gri cu o cifră pe ea.
Practic, tu poți alege în runda ta să ignori evenimentul de pe carte și să o folosești, în schimb, pentru a genera influență proprie (democrată sau comunistă, în funcție de ce tabără reprezinți) pe un spațiu de pe tabla de joc. Astfel, dacă joc cartea The Crowd Turns Against Ceaușescu pentru influență, îmi permite să pun 3 influență (scrisă pe steaua din stânga-sus) în orice spațiu de pe hartă, care e adiacent unui alt spațiu pe care am influență proprie.
Dar asta nu e tot, iar aici iese la iveală geniul lui Twilight Struggle, preluat și de 1989: Dawn of Freedom: în general nu poți juca o carte pentru influență, așa, alandala, ci trebuie să te gândești mult și bine dacă vrei să o joci sau nu. De ce? Am menționat deja (și după cum poți vedea și în poză) că fiecare carte are în colțul din stânga-sus o stea colorată într-un anume fel, iar fiecare culoare reprezintă ceva: roșu reprezintă jucătorul comunist, albastru reprezintă jucătorul democrat, iar griul este neutru, nu reprezintă nici un jucător.
Iar culoarea asta e foarte importantă. Dacă joci pentru influență o carte a cărei stea este colorată cu gri sau are culoarea ta, pui influența pe tabla de joc și aia e. Ei bine, în momentul în care faci același lucru, dar acea stea are culoarea oponentului, se declanșează automat evenimentul oponentului! (Care e benefic pentru el.) Adică tu ți-ai pus influență și chiar dacă nu e tura lui, adversarul tot obține beneficiile evenimentului său.
Și aici e ideea genială care a funcționat atât de bine în Twilight Struggle (care, din nou, are ca subiect Războiul Rece) și funcționează și aici: în fiecare rundă vei avea în mână cărți ce conțin atât evenimente de-ale oponentului, cât și de-ale tale. Se duce, astfel, o luptă continuă în capul tău: dacă tu ești democratul și vrei să joci cartea Betrayal pentru influență, în același timp se va activa automat evenimentul de pe ea, benefic pentru oponent. O joci acum? Mai aștepți? Orice ai face, nu poți să o ignori, pentru că în fiecare rundă trebuie să joci o carte. Aproape fiecare acțiune pe care vrei să o întreprinzi o să fie benefică pentru adversar, așa că trebuie să te gândești când să o faci, astfel încât să îi aducă un beneficiu cât mai mic. Se creează, așadar, între cei doi jucători o tensiune care se simte pe întreg parcursul sesiunii de joc: indiferent că ești comunist sau democrat, ești conștient că în 1989 te afli în mijlocul unor evenimente tumultoase și mergi ca un acrobat pe sârmă. Fiecare pas pe care îl faci, fiecare carte pe care o joci, fiecare punct de influență poziționat pe tabla de joc trebuie să fie bine gândite. Poate acum pierzi ceva, dar pe plan îndelungat?
Bine, recunosc, mai e un alt treilea mod prin care poți juca o carte, mod care te poate ajuta să scapi de evenimentul unui adversar. Pentru că uneori ai în mână o carte de-a adversarului al cărui eveniment chiar nu vrei să se declanșeze. În cazul ăsta, ai o opțiune limitată: o dată pe tură poți să o joci pe trackul Piața Tiananmen (Tiananmen Square Track). Acest track reprezintă într-un mod foarte abstractizat protestele care au avut loc în China, între 15 Aprilie și 4 Iunie 1989, pentru că și acestea au influențat situația din Blocul Estic și atitudinea oamenilor față de comunism.
Practic, în jocul nostru, acest track îți permite să decartezi din mâna ta o carte cu un eveniment de-al adversarului (poți decarta și una neutră sau de-a ta, dar n-are sens) fără ca aceasta să se activeze. Deși nu pare a fi cine-știe-ce, în sinea ei această acțiune e foarte puternică, deoarece uneori chiar ai un eveniment de-al adversarului pe care chiar nu vrei să-l activezi. În plus, dacă ești primul care avansează pe un spațiu de pe acest track, poți primi ca bonus un anumit beneficiu.
"Armata e cu noi!"
Dar influența aia o tot punem pe hartă nu doar ca să ne aflăm în treabă, ci să câștigăm. Astfel, scopul fiecăruia dintre jucători este să ajungă la 20 de puncte (caz în care câștigă automat), fie să aibă cât mai multe puncte la sfârșitul jocului.
În fiecare perioadă a anului (Early Year, Middle Year, Late Year) există anumite cărți de joc care declanșează o fază de punctare pentru anumite țări. Până și aici există un puternic caracter tematic, pentru că acestea sunt dispuse astfel încât să respecte realitatea istorică. Astfel, primele țări pentru care jucătorii pot lua puncte de victorie sunt Polonia și Ungaria, ale căror cărți apar în Early Year (turele 1-3), lucru cât se poate de corect, având în vedere că acestea au fost primele dintre țările Pactului de la Varșovia al căror popor s-a răsculat în masă. Acestora le urmează în Middle Year (turele 4-7) Cehoslovacia (cu a ei Revoluție de Catifea), Germania de Est și Bulgaria, și în cele din urmă în Late Year (turele 8-10) România.
În momentul în care este jucată o astfel de carte de scoring, timpul parcă se oprește, iar focusul se pune doar pe acea țară: pe străzile din marile sale orașe au loc proteste. Oamenii nu mai suportă acest regim și s-au răsculat. Astfel, jucătorii lasă din mână cărțile pe care le-au ținut până atunci, se uită la ce spații controlează în acea țară și în funcție de asta trag cărți dintr-un alt pachet de cărți de joc. Au început protestele, a început un Power Struggle.
În timpul unui Power Struggle, jucătorii vor avea cărți din patru suite: rally in the square (care are un triunghi în colțul din stânga-sus), march (un cerc), strike (un pătrat) și petition (un hexagon). Principiul este foarte simplu: jucătorul A care are inițiativa joacă primul o carte, să zicem că joacă o carte de march (un cerc). Oponentul său, jucătorul B, se uită la simbolul acestei cărți și trebuie să joace acum tot o carte de march (un cerc), deci trebuie să îi egaleze simbolul și să joace o carte din aceeași suită. Dacă acesta are o carte de march, o joacă, iar lupta continuă. Dacă nu, jucătorul B a pierdut acest Power Struggle, lupta se termină, iar jucătorul A este victorios și primește puncte. Practic, vorbim de un soi de Război.
Dar astea nu sunt singurele cărți pe care le poți juca: mai ai la dispoziție și altele cu efecte speciale, dar și cărți de lideri. Aceste cărți de lideri acționează ca jokeri, adică dacă oponentul tău joacă o carte de strike (pătrat), iar tu nu ai una de același fel, dar ai un elite leader, poți să-l joci pe ăla ca și cum ar fi o carte de strike.
Cărțile de lideri se împart în: intellectual leader, student leader, worker leader, elite leader și church leader. Probabil că ai observat deja că fiecare corespunde unui spațiu de pe hartă (intellectual, student, worker, elite și church), ei bine, aici e șmecheria! Pentru a putea folosi un lider, trebuie să controlezi spațiul care îi corespunde, din acea țară. Adică, să luăm exemplul de mai sus cu Germania de Est: jucătorul democrat controlează German Writers (intellectual), Walter Ulbricht Academy (student) și Karl-Marx-Stadt (worker), iar ca urmare, dacă în timpul Power Struggle-ului are în mână cărți de intellectual leader, student leader sau worker leader, poate să le folosească ca jokeri. Dacă trage o carte de elite leader sau church leader, din păcate sunt degeaba, deoarece nu controlează astfel de spații în țara respectivă, deci nu le poate folosi.
Astfel, are sens că în momentul în care reușești de exemplu să convingi mai mulți muncitori să susțină idei democratice, din acea masă mare de oameni o să iasă la iveală un lider, cineva care să aibă un efect decisiv asupra luptei. Precum Lech Wałęsa, despre care am vorbit deja.
Prima oară când am auzit de acest mod de a duce lupte și de a face puncte, mi s-a părut destul de plictisitor. Adică, serios? Jucăm Război?? Dar odată ce am pus mâna pe cărți și am început să fiu angrenat în luptă, mi-am dat seama că chiar e distractiv și îmi pune mintea la contribuție, spre deosebire de vechiul "dați cu zarul, vedeți cine are numărul cel mai mare". Adică dai și aici la un moment dat cu zarul (pentru a restabili inițiativa), dar în mare este o luptă destul de tactică, care-mi place foarte mult.
Odată ce s-a terminat acel Power Struggle, în funcție de cine a câștigat se pot întâmpla două lucruri. Dacă câștigă comuniștii, protestul a fost înăbușit, iar aceștia rămân la putere: primesc puncte de victorie, iar acea carte de scoring rămâne în joc și este amestecată înapoi în pachetul de evenimente, oferindu-le ocazia de a câștiga pe viitor și mai multe puncte. Dacă câștigă democrații, atunci protestul a reușit, aceștia preiau puterea, cartea de scoring este permanent scoasă din joc, iar comuniștii nu se mai pot întoarce la putere.
Partea interesantă e că dacă o carte de scoring încă se află în joc, iar un jucător o are în mână, acesta trebuie să o joace până la finalul turei. Dacă nu o face, atunci pierde automat jocul. Acest lucru vine în sprijinul ideii că în anul 1989, aceste lupte aveau să fie inevitabile. Chiar și dacă comuniștii rămân la putere, aceste lupte devin din ce în ce mai frecvente.
"Revoluția e imposibilă până devine inevitabilă."
- Lev Troțki
Enciclopedie interactivă
Bineînțeles, în 1989: Dawn of Freedom avem cărți de joc și despre Bulgaria, Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia și Ungaria, dar pe parcursul acestui articol m-am axat pe cele care fac referire la România pentru că așa e mai ușor să vezi și să înțelegi cu câtă grijă a fost creat acest board game. Este, efectiv, unul dintre acele două jocuri (celălalt ar fi Twilight Struggle) care mă întristează profund că nu va fi niciodată tradus (în mod oficial) în limba română: mi-ar fi plăcut la nebunie să joc 1989: Dawn of Freedom cu părinții sau celelalte rude ale mele care au trăit Revoluția Română și evenimentele anului 1989. Mi-ar fi plăcut să joc cu ei și să discutăm pe parcurs sau după despre ce au simțit și ce amintiri le-a stârnit.
Singurul lucru care m-a iritat ușor este faptul că evenimentul The Crowd Turns Against Ceaușescu este trecut în Middle Year, înaintea lui Massacre in Timișoara, care e trecut în Late Year. Bineînțeles, știm cu toții că ordinea întâmplărilor a fost inversă. O mai fi și alte greșeli de genul? Nu știu, p-asta am văzut-o și am conștientizat-o pentru că nu sunt atât de versat în istoria celorlalte țări cu privire la anul 1989. Dar e ok! Deoarece până la urmă 1989: Dawn of Freedom este fix o enciclopedie interactivă care nu este o sursă imbatabilă de informații, ci (la fel ca o enciclopedie convențională) e o rampă de lansare către o cercetare mai serioasă a acelui subiect, doar că aici și apuci să te joci cu acele concepte.
De când am auzit de acest board game și până în prezent, am aflat o grămadă de lucruri despre ce s-a întâmplat în Blocul Estic în timpul anului 1989 (nu doar despre Revoluția Română), pornind de la o sesiune de joc sau uitându-mă la cărțile cu evenimente. De exemplu, prima oară când am văzut cartea de eveniment cu László Tőkés pusă în Middle Year, am crezut, în ignoranța mea, că e o greșeală de cronologie a creatorilor jocului, pentru că știam că a avut legătură strict cu începutul Revoluției Române de pe 16 Decembrie 1989 (deci ar fi fost Late Year). De aici, însă, am ajuns pe Wikipedia unde am aflat că acesta a fost critic al regimului Ceaușescu încă de prin 1982, dar a început cu adevărat să le bage sula în coaste comuniștilor de prin vara lui 1988, când a organizat o mișcare de opoziție împotriva sistematizării din Biserica Reformată Ungară, lucru care a atras atenția Securității.
Pe 20 Martie 1989, László Tőkés a oferit lui Michel Clair (fost politician canadian) și Réjean Roy (jurnalist la Radio-Canada) un un interviu înregistrat pe casetă video în care vorbește despre abuzurile pe care comuniștii le făceau și despre gravele încălcări ale Drepturilor Omului, spunând că românii nici măcar nu-și cunosc drepturile de bază. Pentru a putea realiza acest interviu, cei doi canadieni au trebuit să aducă în mod clandestin în țară camere de filmat și casete video cu ajutorul a unui grup de oameni din Székesfehérvár. Pe 24 Iulie 1989, Televiziunea Maghiară de Stat a difuzat acest interviu (ce poate fi vizualizat aici), generând un val de simpatie în Vest și susținere în România, din partea cetățenilor. După cum avea să spună mai târziu, într-un interviu la televiziunea Germană din 2008:
"Mesajul acestui interviu a fost că nu trebuie să sprijinim dictatura lui Ceaușescu și pe acesta. Acest mesaj al interviului meu era într-adevăr necesar pentru a demasca pe Ceaușescu. A avut un efect de șoc asupra românilor, inclusiv asupra Securității, asupra poporului din România. Programul putea fi urmărit în principal aici, în zonele de la graniță, pentru că la acea vreme era interzis să urmărești canale de televiziune străine. Cei care l-au văzut au fost foarte șocați, iar copii ale interviului au fost răspândite în toată România, în special în Transilvania, și a avut un efect neașteptat asupra atmosferei publice din România."
Un alt exemplu este legat de cartea de eveniment Foreign Television, care mă lasă să scot influență comunistă (pe cărți influența e numită SP, adică support points) de pe orice spațiu din Germania de Est, în afară de Dresden. Ce era atât de special sau nasol în Dresden? Acolo era așa-numita Tal der Ahnungslosen (Valea Habarniștilor), o denumire sarcastică pentru două regiuni (în nord-estul și sud-estul Germaniei de Est) în care oamenii nu puteau recepționa posturi din Germania de Vest. La fel cum noi stăteam cu antenele parabolice să prindem posturi bulgărești sau maghiare, mai puțin cenzurate de guvernele lor, așa și germanii de est se uitau la emisiuni și filme din Germania de Vest. Bineînțeles, mai puțin cei din Tal der Ahnungslosen, deoarece nu le permitea poziționarea geografică.
În mod paradoxal, la mijlocul anilor '80, autoritățile comuniste chiar au tras un cablu din Germania de Vest către zona Dresden, ca să se uite oamenii la televiziunea estică. Conform lui Tony Judt în cartea sa Postwar: A History of Europe Since 1945: "în credința iluzorie că, dacă germanii de est ar putea urmări televiziunea germană de vest acasă, nu ar simți nevoia să emigreze". Acuma, asta pare de-a dreptul stupid și contraintuitiv, dar conform studiului Opium for the Masses: How Foreign Media Can Stabilize Authoritarian Regimes de Holger Lutz Kern și Jens Hainmüller, documente ale acelor perioade atestă că oamenii din Valea Habarniștilor erau mai puțin satisfăcuți cu guvernul lor decât ceilalți cetățeni din Germania de Est care prindeau televiziunea din Germania de Vest.
Și n-am mai menționat un plus care cei axați pe cultură și partea istorică a acestui joc: în Play Book (o anexă la regulament, care conține exemple de joc) cei de la GMT Games au inclus și 7 articole de pe blogul Clio's Corner ce analizează foarte bine subiectul căderii comunismului în anul 1989 în raport cu board game-ul în discuție. Aceste articole se găsesc gratuit și pe site-ul său, dar mi se pare o idee foarte bună să fie incluse și în 1989: Dawn of Freedom, în format fizic. Sunt foarte bine scrise și recomand să le citești. (Menționez că mi-am dat seama că aceste articole există abia după ce am terminat de scris propriul articol. Orice asemănare este pur întâmplătoare.)
El Fin
După cum te-am obișnuit, am încercat să nu pun prea mare accent pe explicarea mecanismelor de joc, nu pentru că sunt slabe (din contră!), ci pentru că vreau să te fac să înțelegi de obiect cultural de toată frumusețea ai în față. Vreau să vezi că acest "banal" board game te poate învăța atâtea lucruri și poate fi cel puțin la fel de interesant ca o enciclopedie. La fel ca High Frontier sau Pax Renaissance, în 1989: Dawn of Freedom poți să iei orice carte de joc, poți să îți fixezi privirea în orice punct al tablei de joc, și vei găsi o grămadă de informații de interes despre acea perioadă, informații care au realul potențial de a-ți stârni curiozitatea și de a te face să vrei să afli mai multe despre evenimentele acelui an.
Marele meu regret este că nu pot să joc acest board game cu părinții sau cu unchii și mătușile mele. 1989 a fost al schimbării nu doar pentru politică, societate, istorie etc, ci și pentru fiecare individ, iar fiecare dintre aceste cărți au potențialul de a stârni amintiri în mintea celor care au trăit pe bune acele evenimente. Pur și simplu îl joci cu alți ochi, cu altă atitudine. Ba chiar marea mea dorință e să fie cineva mai educat decât mine pe subiectul revoluțiilor din acel an și să facă el sau ea o analiză și mai pertinentă despre 1989: Dawn of Freedom. Pentru că nu e ușor să faci un astfel de joc: pentru mulți oameni aceasta a fost și încă este o perioadă foarte încărcată emoțional. Dar Jason Matthews și Ted Torgerson au reușit să creeze nu doar un board game inteligent și fidel realității, ci și un board game care înțelege greutățile celor care au trecut prin aceste evenimente (în ciuda faptului că unul din jucători trebuie să îi reprezinte pe comuniști) și respectă amintirea acelei perioade.
1989: Dawn of Freedom este un joc extraordinar cu un grad ridicat de strategie, fiind plin de situații tensionate în care te vei chinui să iei o decizie cât mai corectă, fie ca să menții puterea comunismului, fie să aduci zorii democrației. În același timp, la fel ca o carte despre Revoluția Română, la fel ca un documentar sau film despre căderea Zidului din Berlin, la fel ca un interviu cu diverse persoane care au trăit acele vremuri, acesta este un obiect cultural și o resursă importantă pentru cei care caută să înțeleagă mai bine acea perioadă tulbure, plină de schimbări istorice, sociale și economice.
"Domnule secretar general Gorbaciov, dacă vreți pace, dacă vreți prosperitate pentru Uniunea Sovietică și Europa de Est, dacă vreți liberalizare: veniți la această poartă! Domnule Gorbaciov, deschideți această poartă! Domnule Gorbaciov, dărâmați acest zid!"
- Ronald Reagan, în timpul discursului de la Poarta Brandenburg, 12 Iunie 1987