Viticultura: Ediția Revizuită - O recenzie demidulce
Mi-am deschis propria cramă în Toscana și a fost bine
"O sticlă de vin conţine mai multă filozofie în ea decât orice altă carte din lume."
Louis Pasteur
Fără îndoială, vinul a fost încă din cele mai vechi timpuri unul dintre cele mai importante elemente din cultura și societatea umană. Înlesnește relațiile umane, dar scoate, în același timp, adevăratul Tu la suprafață (in vino veritas, nu?). Fiecare cultură are o poveste din care reise cât de mult iubește vinul și strugurii din care este creat: grecii și romanii îl aveau pe Dionysos sau Bacchus, iar noi, românii, avem povestea (apocrifă) cu dacii care iubeau atât de mult vinul, încât Burebista a decis să dea foc viilor, ca să îi mai liniștească pe supuși. Da, da, poporul român are și el o bogată tradiție într-ale vinului și se mândrește cu ea: pe lângă marile crame românești recunoscute pe plan internațional, nu există să nu treci pe la țară și să nu se mândrească fiecare familie cu vinul produs în propria gospodărie. Ne place vinul și ne mândrim cu al nostru.
Ai o cramă. Ce faci cu ea?
Viticultura: Ediția Revizuită (în engleză, Viticulture: Essential Edition) este un board game care a fost creat de Jamey Stegmaier, Alan Stone și Morten Monrad Pedersen, ilustrat de Beth Sobel și publicat de Stonemaier Games în anul 2016. Încă de la apariția primei ediții (în 2013, numită pur și simplu Viticultura), acesta a devenit rapid un titlu de referință în lumea board game-urilor, fiind extrem de apreciat.
Acum câțiva ani echipa de la Regatul Jocurilor a tradus jocul în română, lucru care mi-a stârnit interesul: știam deja că Viticultura: Ediția Revizuită este un joc foarte bun pentru începători și pentru oamenii care nu au auzit în viața lor de board games deopotrivă, așa că am profitat de această ocazie excelentă de a-l testa și a duce o vorbă bună mai departe.
(Clarificare: această recenzie este scrisă pentru tine, cel care ești la început de drum cu board game-urile sau pur și simplu n-ai nici o treabă cu ele și ai nimerit aici din greșeală. Astfel, mă voi axa foarte mult pe tema jocului și pe feeling-ul pe care îl ai când joci, în detrimentul mecanicilor de joc.)
Viticultura este un joc light de strategie, ce pune 1-6 jucători în pielea unei familii care tocmai a dobândit o vie amărâtă în Toscana rustică (dacă preferi, îți poți imagina lejer că te afli prin Dobrogea sau Moldova). Începi la drum cu câteva parcele de pământ, o veche presă de zdrobit struguri și cu o pivniță mică, iar scopul tău e să îți dezvolți via, să plantezi diverse soiuri de viță-de-vie, să angajezi diverși specialiști, să faci vin alb, roșu, spumant sau rozé și, în cele din urmă, să onorezi comenzi de vin și să ai cele mai multe puncte la sfârșitul jocului.
Domeniul tău se va extinde pe două table de joc: cea principală centrală unde vei pune muncitorii pe care îi ai ca să realizeze diverse acțiuni (singurul mod prin care poți realiza aproape acțiuni în joc), și tabla de podgorie specifică fiecărui jucător, unde acesta plantează diverse soiuri de viță-de-vie, pune strugurii la zdrobit, face vinul și îl pune în pivniță și construiește diverse structuri pentru diverse bonusuri.
Scopul tău principal este să plantezi dintre cele mai bune soiuri de viță-de-vie și să onorezi comenzile de vin de la diverși clienți, de-a lungul anului. Când vine vorba soiuri de viță, Viticultura ne răsfață cu următoarele varietăți: Sangiovese, Malvasia, Pinot, Syrah, Trebbiano, Merlot, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon și Chardonnay (toate sunt în principal soiuri ce se plantează în Toscana), reprezentate de cărți de joc verzi.
Iar fiecare soi e mai mult sau mai puțin pretențios și necesită anumite condiții și structuri pe care să le construiești în podgorie: de exemplu, pentru Merlot trebuie să construiești structura Irigație, că e mai însetată vița, în timp ce Trebbiano are nevoie de Spalier, pe care să se cațere. Vrei Chardonnay? Atunci, ai grijă să construiești și Irigație, și Spalier.
După ce ai zdrobit bine strugurii, te pui să faci vin din ei. Ă…de care vrei? Avem vin roșu, vin alb, vin rozé și vin spumant. Orice ai face, ai grijă să ai pivnițele pline cu mai multe feluri, asta deoarece constant vrei primi în timpul anului comenzi de vin de la clienți: unii vor roșu, alți spumant, alții vor și alb, și roșu. Vei avea comenzi mai mari, comenzi mai mici, iar când duci la împlinire una, primești niște puncte de reputație (de victorie, practic, cu care câștigi jocul) și bani.
Ideea e că fiecare soi de viță produce struguri de anumită valoare: Trebbiano îți dă struguri albi de valoare 2, în timp ce Chardonnay îți dă struguri albi în valoare de 4 (scrise pe cărțile de joc ca o cifră într-un cerc roșu sau galben). Valoarea asta e importantă, deoarece în momentul în care decizi să faci vin din strugurii presați, valoarea vinului (esențială pentru îndeplinirea comenzilor de la clienți) este dată în principal de valoarea pe care o au strugurii.
Un strugure și patru anotimpuri
Acuma, cu greu vei putea sta să-ți tragi sufletul, deoarece prin podgoria și pe domeniul tău e forfotă zi de zi: fiecare rundă din Viticultura reprezintă un an și are loc pe parcursul a patru anotimpuri (4 faze de joc), iar fiecare anotimp are particularitățile lui și îți oferă anumite beneficii și ocazii strategice.
Primăvara este anotimpul în care îți faci planuri despre cum să decurgă tot anul: fiecare jucător își plasează pionul în formă de cocoș pe un rând de pe tabelul de trezire. Acesta arată (în mod abstract) cât de devreme îți vei trimite muncitorii la treabă pe parcursul anului. Pe măsură ce îi trezești mai târziu, primești diverse bonusuri (cărți, bani, puncte, muncitori în plus), în timp ce dacă îi pui să se trezească primii, te mulțumești cu faptul că o iei înaintea celorlalți.
Vara este anotimpul în care ne punem serios pe treabă. În cadrul acestei faze poți face acțiunile despre care îți vorbeam mai devreme. Astfel, pe rând, fiecare jucători își poate pune un muncitor voios pe unul dintre spațiile cu galben, pentru a realiza diverse acțiuni. Poți cumpăra de la magazin un nou soi de viță-de-vie, poți planta vița, poți primi vizitatori care te vor ajuta în administrarea terenului sau, dacă stai prost cu banii, poți oferi un tur vizitatorilor sau să vinzi struguri, vin sau chiar o parcelă de teren!
Toamna poți atrage noi vizitatori pentru vara viitoare sau specialiști pentru iarna care urmează să vină, să te ajute cu afacerile. Astfel, toamna, jucătorii pot trage o carte de vizitator de vară (cărți cu galben) sau o carte de vizitator de iarnă (cărți cu albastru). Acestea sunt foarte importante, deoarece îți permit ca în timpul jocului să obții anumite beneficii considerabile: să obții viță-de-vie, să obții bani, să schimbi struguri pe bani sau chiar pe puncte de reputație.
Iarna este perioada în care strângem recolta, transformăm strugurii în vin, luăm comenzi noi de vin, onorăm comenzi vechi, instruim muncitori noi și chemăm vizitatorii de iarnă, care ne ajută la îmbunătățirea afacerii noastre.
Ce mi se pare foarte interesant la Viticultura e că jocul îți permite să folosești pe rând doar anumite secțiuni ale tablei de joc în funcție de anotimpul în care te afli, iar asta transformă un board game deja simplu și ușor de înțeles pentru începători într-unul și mai simplu și ușor de înțeles. Astfel, dacă e vară, ne este permis să punem muncitori doar pe spațiile cu galben din partea stângă a tablei de joc, în timp ce iarna îi punem doar pe partea dreaptă, cu spațiile albastre. Corect, oricum trebuie să ai în vedere toată tabla de joc, dar ca începător îți este mult mai ușor să te concentrezi, dacă "descoperi" doar câte o bucată din harta de joc.
Acum, indiferent că e Vară sau Iarnă, fiecare rundă decurge la fel: primul jucător pune un muncitor pe un spațiu, obține beneficiul și bonusul de pe spațiu, apoi următorul jucător pune un muncitor, apoi jucătorul al treilea, până se ajunge din nou la primul. În momentul de față, primul jucător poate decide să mai pună un muncitor pe un spațiu, sau să zică pas și să-și încheie runda. Apoi al doilea jucător face același lucru. Anotimpul respectiv se termină când toți jucătorii zic pas.
Din punct de vedere strategic ai și aici o alegere importantă de făcut: vezi tu, dacă ți-ai pus un muncitor pe tabla de joc vara, nu îl mai iei înapoi până nu se termină tot anul (adică până nu trece și iarna), așa că dacă ai pus doar unul pe partea de vară și mai ai 3 muncitori în rezervă, probabil o să vrei să îi păstrezi ca să faci acțiuni iarna. Trebuie să te gândești în avans unde vrei să pui pe tabla de joc muncitorii disponibili: pui 2 pe vară și restul pe iarnă sau pe toți pe vară? Ce planuri ai?
De asemenea, din punct de vedere strategic, jocul are o multitudine de variante prin care să câștigi: să duci la împlinire comenzile de struguri e doar modul principal prin care să câștigi, dar nu e singurul. Adică nu e singurul mod prin care obții puncte de victorie: poți câștiga lejer punând accent pe rezervele de vin din pivniță, oferind tururi vizitatorilor și jucând cărți de vizitatori de vară sau de iarnă.
Deși jocul nu este unul confruntativ, jucătorii își pot face unul-altuia zile fripte, blocându-se: e de ajuns să-ți pui muncitorul pe un loc râvnit de altcineva, ca să îți primești epitete duioase și prietenești (în funcție de grup). Din fericire, designerii jocului au prevăzut această mică nenorocire, gândindu-se la cei care nu au avut noroc la tras cărți și au rămas prea în urmă. Au inclus, astfel, pentru fiecare jucător și câte un muncitor Grande, care funcționează la fel ca ceilalți jucători, dar are abilitatea în plus de a putea fi pus chiar și pe spații care sunt deja ocupate de alți jucători.
Prietenul începătorului
În momentul de față, dacă m-ar ruga cineva să îl ajut cu o recomandare de board game ușor de înțeles pentru începători sau oameni care nu au jucat niciodată un board game modern, un joc simplu pe care să îl joci cu prietenii într-o seară relaxată de weekend sau după muncă, i-aș răspunde instant: Viticultura.
În lumea board game-urile sunt jocuri clasice pentru începători care sunt clasice pentru un motiv, cum ar fi Catan, Ticket to Ride, Carcassonne, Stone Age, Lords of Waterdeep. Aceste jocuri au rezistat exigențelor timpului și ale jucătorilor (sunt strategice, scurte și ușor de învățat și înțeles) și în unele aspecte sunt poate chiar mai bune ca jocul de față.
Însă Viticultura are, spre deosebire de cele enumerate mai sus, un mare plus cu această temă banală. Da, da, tema asta banală e un avantaj. Ce vreau să zic e că nu toată lumea e fan fantasy, sau science fiction, sau Evul Mediu. Pentru unii mai sceptici, temele astea chiar îi duc cu gândul la o activitate pentru copii. În schimb, tema de "administrează-ți propria cramă" este una reală, actuală, și indiferent că bei sau nu vin, te poți identifica cu ea, o poți înțelege. Un joc bun pentru începători nu trebuie doar să fie ușor de înțeles și rapid de jucat, ci trebuie să și captiveze prin tema sa, să îți mențină interesul. Ce demonstrează Viticultura e că nu e nevoie să ai extratereștri, cavaleri sau vrăji în temă ca să poți menține interesul jucătorilor, ci că și viața de zi cu zi, lumea din jurul nostru, este interesantă. (Și știi că tema îți atrage și menține interesul în momentul în care primul tău gând apropo de joc e că e musai să joci cu un pahar de vin alături.)
Nu trebuie să fii degustător de vin ca să simți încă de când ai pus jocul pe masă că ai de-a face cu un produs de o finețe aparte. Componentele sale sunt foarte bine realizate și emană un aer prietenesc; cutia bondoacă și componentele de joc din lemn nu te duc cu gândul la un produs fabricat în China și vândut pe raftul vreunui magazin, ci la un obiect de artizanat, ceva intim, parcă lăsat moștenire din moși-strămoși. Iar ilustrațiile create de Beth Sobel merg de minune cu tema jocului și atmosfera pe care dorește să o creeze: culori estompate ce te duc instant cu gândul la un peisaj de țară, la Toscana rustică. Atmosfera pastorală, bucolică, se simte în fiecare piesă sau carte de joc, în fiecare centimetru de tablă de joc. Tema acestuia nu numai că mă face să apreciez grija pentru detaliu și atenția depusă de cei care au realizat jocul, dar și mă face să vreau să îl joc în continuare.
Viticultura nu este cel mai bun joc din istorie, și nici cel mai bine construit: dacă tragi cărțile greșite de struguri, comenzi de vin sau vizitatori, poți să îți petreci ani buni încercând să îi ajungi pe ceilalți jucători (deși în Ediția Revizuită, cea de față, aceste aspecte nefaste ale soartei sunt mitigate). Nici măcar nu e primul board game cu vin! (Un alt exemplu extrem de bun, dar mult mai complex, este Vinhos al lui Vital Lacerda.) Cu toate acestea, reușește într-un mod extrem de elegant să îmbine tema cu mecanicile de joc: chiar dacă sunt abstractizate, acestea au un sens. Are sens că dacă oferi un tur vizitatorilor, primești bani. Are sens că la sfârșitul rundei (anului), strugurii din zdrobitori și vinul din pivnițe se maturează. Ăsta este un alt motiv pentru care e foarte de ușor de înțeles pentru începători: fiecare acțiune are un sens și înțelegi de ce faci asta și ce urmărești cu ea.
Bun îi vinul Ghiurghiuliu!
Un alt motiv pentru care recomand cu dragă inimă Viticultura pentru începătorii de orice fel este faptul că a fost tradus în limba română. De ce? Pentru că acest hobby nu este doar al meu sau al tău care înțelegem engleza la perfecție; nu are examen de intrare și nici nu trebuie să ai studii de vreun fel. Acest hobby al board game-urilor este pentru toată lumea și este important ca din ce în ce mai mulți oameni să aibă acces la el. Sunt părinții sau bunicii noștri sau alți prieteni care nu au avut șansa (la timpul potrivit) să învețe limba engleză, iar acum le e prea greu să facă asta, dar cărora le-ar plăcea la nebunie să joace board games, să participe și ei la această activitate socială.
Din fericire, de câțiva ani buni distribuitorii din România (destui la număr) au înțeles acest lucru și au început să traducă din ce în ce mai multe hobby board games, deci vești bune. Echipa de la Regatul Jocurilor a făcut o mișcare extrem de bună traducând fix acest joc: un board game simplu, ușor de învățat și înțeles, cu o temă captivantă, tradus în limba română, ca să poată fi jucat de toată lumea.
Cât despre calitatea traducerii, am răsfoit manualul de reguli, m-am uitat pe tabla de joc și pe toate cărțile de joc și nu am găsit nici o greșeală de traducere care să bată la ochi, sau să facă o idee sau o regulă greu de înțeles. Ok, pentru pedanții care citesc aceste rânduri, mai e câte un spațiu pus aiurea și pe cărțile de Mama și Papa au lăsat "or", în loc să traducă în "sau", dar astea sunt niște greșeli insignifiante. Personal sunt mulțumit de felul în care a fost tradus și nu pot decât să sper că acest trend de board games localizate în limba română să continue în pantă ascendentă.
2016: an bun, an bun.
Acum, pe final de postare poate că ar trebui să includ și niște minusuri. Există ceva care nu-mi place la Viticultura? Mnu prea. Serios. Adică ar fi o chestie, una miiiiică mică, dar pe care pe mine mă scoate din minți: materialul din care sunt făcute cărțile de joc este unul lucios, pe care să văd toate amprentele și se simt urmele uleioase ale tuturor degetelor care au fost puse pe ele. Plus că prima oară când le-am scos din țiplă, acestea erau efectiv lipite unele de celelalte și a trebuit să le despart individual. La un joc cu componente de o calitate atât de înaltă, mă mir peste măsură că au lăsat cărțile în halul ăsta, în loc se la facă mai de Doamne-ajută.
Dar ăsta nu este un motiv să îți întorci fața de la acest joc foarte bun. Viticultura are deja între 6 și 9 ani vechime și încă se menține în topul preferințelor multor oameni. Este un joc foarte bun, structurat ca un eurogame clasic, motiv pentru care interacțiunile negative între jucători în cadrul acestuia vor fi minime. Vă veți înjura printre dinți, ocazional, dar nu vă veți da în cap ca la alte jocuri (askzfghdjaMonopolyajsjdawi). Mecanicile de joc simple și intuitive, combinate cu tema banală dar captivantă, vor duce la seri relaxante și plăcute alături de cei dragi. Iar dacă îl iei în limba română, e cu atât mai bine, pentru că ajuți la propagarea acestui hobby, iar ăsta este un joc a cărei temă e garantat să îi captiveze și pe prietenii sau rudele care sunt geeks.
În concluzie, îți recomand cu dragă inimă Viticultura indiferent că ești "veteran" sau începător într-ale board game-urilor, sau un om care pur și simplu s-a trezit pe nepusă masă cu recenzia asta în față (share, pls :3) și nici nu știe ce e ăla un board game, sau dacă pur și simplu vrei să oferi cuiva un cadou. Ce zici? Servim un pahar?
"E vinul de-azi mai rău ca cel de ieri, amicii mei?
Mai bun ca orice vin băut e cel pe care-l bei!"Mihai Eminescu
[Exemplarul de Viticultura: Ediția Revizuită folosit pentru a scrie această recenzie a fost oferit cu generozitate de către Regatul Jocurilor. Also, dacă tot suntem aici, această recenzie este una pur subiectivă și nici nu pretinde că ar fi altceva. Acestea sunt opiniile mele și reprezintă doar o perspectivă care să te ajute să îți formezi propria părere.]