Board gamer începător. Ce cumpăr? (Part 1)
Acum vreo două săptămâni, o prietenă de-a mea m-a rugat să o ajut să aleagă un telescop pe care să îl ofere cadou unui alt prieten. Ea se apucase să caute singură, dar au copleșit-o peste măsură toate lucrurile de care trebuia să țină cont; lucruri precum apertura telescopului, tipul de montură, tipul telescopului, pe care nu le înțelegi dacă nu te-ai apropiat vreodată de un telescop. O situație similară o poți întâlni și dacă te nimerești într-un magazin de board games, vrând să îți achiziționezi primul sau al doilea board game, sau să îl oferi cadou. Ai atâtea opțiuni! De unde știi care e cel potrivit pentru tine? De unde știi de ce lucruri trebuie să ții cont??
Taxonomie
După cum am discutat în postări precum Board games și Mântuire <> Asul din mânecă: o fff scurtă istorie a cărților de joc <> Zarurile: glasul zeilor și firea umană și Să strici zarul pe gâşte: o istorie excentrică a venerabilului joc Piticot, mintea și imaginația umană nu cunoaște limite atunci când vine vorba de creat activități care să ne amuze sau relaxeze, mai ales alături de semenii noștri. Au trecut mii de ani de la primele board games, mii de ani în care acestea au evoluat, unele au avut parte de extincție și au dispărut din memoria colectivă, iar altele le-au luat locul. Cam cum s-a întâmplat și cu Viața de pe Pământ.
Și în cazul board game-urilor de-a lungul mileniilor s-a format un fel de arbore filogenetic ce reprezintă gradele de rudenie dintre diverse board games și familii de board games. Avem, astfel, o taxonomie a jocurilor. Dacă e să luăm în considerare toate care au existat vreodată (și care apar în continuare), avem un arbore cu mii de ramuri.
Acuma, existența unei taxonomii a board game-urilor ajută în mod evident în domenii precum istorie, antropologie sau arheologie. Dar pe tine cu ce te ajută? La ce-ți trebuie ție să știi ce tip de joc e Monopoly sau Catan? Păi răspunsul este, cred eu, la fel de evident: knowledge is power, iar aceste cunoștințe se pot dovedi a fi esențiale pentru tine, să faci o alegere corectă pentru tine sau altcineva, atunci când vrei să achiziționezi un board game sau să aprofundezi acest hobby. Până în momentul de față savanții și oamenii mai educați au clasificat board game-urile prin intermediul mai multor metode, luând în considerare mai multe aspecte, dar pe noi ne interesează aici o abordare ceva mai informală. Astfel, mă voi folosi de o clasificare pe care am întâłnit-o în cartea Eurogames The Design, Culture and Play of Modern European Board Games (2012) a lui Stewart Woods. În primul capitol, A Brief Introduction to Hobby Games, acesta împarte toate jocurile care au fost și sunt în următoarele categorii:
Classic/traditional games
Mass-market games
Hobby games
Pentru tot restul postării, îți voi vorbi mai pe larg despre aceste categorii, pentru a putea înțelege împreună ce le aseamănă și ce le diferențiază.
Classic/traditional games
Board game-urile clasice sau tradiționale sunt cele mai ușor de identificat, deoarece le tot jucăm de mii de ani. Acestea sunt practic acele jocuri care au ajuns a noi din Antichitate și care nu au un autor cunoscut și nici o companie nu deține drepturile pentru ele. Dacă e să facem o paralelă cu literatura și muzica, board game-urile clasice sunt acele legende sub formă scrisă sau cântată, care și-au început existența în nopțile în care strămoșii noștri se așezau în jurul focului, la final de zi. Fiind transmise pe cale orală, acestea au evoluat, ajungând la forma pe care o cunoaștem noi azi.
Am mai scris pe scurt despre istoria board game-urilor în postarea Board games și Mântuire, iar H.J.R. Murray spunea foarte bine în cartea sa A history of board-games other than chess (1978) că
"Omul este în mod natural o ființă gregară și a învățat din prima să se unească cu semenii săi pentru a ataca sau a se apăra de dușmani, să vâneze mâncare, și să cultive solul. Atât de mult din viața sa era petrecută în comun cu vecinii săi, încât era probabil o consecință naturală să împartă orele de relaxare cu semenii săi și să gășească amuzament și recreere jucându-se cu aceștia. Astfel, cred eu, au apărut board game-urile."
Cât despre carcteristicile acestei categorii de jocuri, putem observa că acestea sunt (cu puține excepții) abstracte: nu au o temă, iar piesele și tabla de joc sunt abstractizate până la paroxism, bazându-se pe mecanicile de joc. Important de reținut este că nu toate board game-urile abstracte sunt clasice (și vechi și antice și de demult): există chiar și în prezent o grămadă de board games abstracte ce sunt create și vândute de către designeri și publisheri moderni (cum ar fi Tigris & Euphrates și Samurai ale lui Reiner Knizia sau Santorini al lui Gordon Hamilton).
Mai departe, și jocurile clasice se împart (conform lui H.J.R. Murray și R.C.Bell) în patru mari categorii care se bazează pe scopurile lor:
Racing games (jocuri de curse) - unde jucătorii se întrec pe o pistă desenată pe tabla de joc, încercând să fie primii care își duc piesa sau piesele în capătul acesteia. Cele mai cunoscute racing games sunt Jocul Regal din Ur, Backgammon (table), Pachisi (strămoșul lui Nu te supăra frate!) și Jocul Gâștei (strămoșul lui Piticot). Acestea se joacă în general cu zaruri, norocul fiind predominant;
Jocuri spațiale - unde jucătorii manipulează poziția pieselor de joc în încercarea de a crea anumite conexiuni sau tipare pe tabla de joc. Exemple de astfel de jocuri ar fi: X și 0 (cunoscut drept Tic-Tac-Toe sau Noughts and Crosses) și Țintar/Moara (cunoscut drept Nine Men's Morris, pe lângă alte variante ale aceluiași joc: Three Men's Morris, Six Men's Morris și Twelve Men's Morris, cel din urmă fiind foarte cunoscut și apreciat pe continentul african sub numele de Morabaraba);
Jocuri de vânătoare - unde jucătorii încep pe poziții asimetrice, cu scopuri și piese diferite. Cele mai cunoscute astfel de jocuri sunt Hnefatafl (care e de fapt o familie de jocuri de strategie din culturile nordice și celtice antice) și Fox & Geese;
Jocuri de eliminare/destituire - unde jucătorii încep pe poziții simetrice și încearcă să captureze sau să elimine piesele adversarului. Cele mai cunoscute astfel de jocuri sunt Șahul, Wei Qi (Go), Chinese Chess (Xiang Qi) și Damele (Draughts).
Un alt tip de jocuri clasice pe care nu l-am menționat și este foarte important ar fi Mancala, care este de fapt o întreagă familie de jocuri. (Când spun "joc mancala", e ca atunci când spun că "joc cărți", nu vorbesc de un anumit joc, ci de ceva general.) Foarte cunoscută în Africa și Asia (în Orientul Mijlociu), Mancala este posibil să fie cel mai vechi joc din istoria omenirii (cele mai vechi dovezi arheologice care atestă existența lui datează de prin secolele II-III e.n, descoperite în Israel, în orașul Gedera, într-o baie publică romană), mai ales având în vedere că nu e nevoie de cine-știe-ce ca să îl joci: e de ajuns să sapi niște gropițe în pământ și să ai la îndemână niște boabe de ceva. O ipoteză este că reflectă actul de a semăna, fiind creat de primii agricultori.
Mancala s-a plimbat, nu glumă, fiind unul dintre cele mai vechi board games care încă se joacă foarte frecvent prin lume. Astfel, îl poți găsi și sub următoarele denumiri: Alemungula în Sudan și Etiopia, Ali Guli Mane în India, Bao la Kiswahili în Kenya sau Tanzania, Hoyito în Republica Dominicană, Kalah în America de Nord, Toguz korgool în Kazakhstan sau Igisoro în Rwanda. Mancala se regăsește chiar și în board game-urile moderne, atât ca nume, cât și ca mecanici: de exemplu, Five Tribes: The Djinns of Naqala (2014) al lui Bruno Cathala, unde naqala este numele din limba arabă pentru mancala, naqala însemnând "a mișca". Cel mai probabil ai jucat și tu Mancala până acum: pe vechiul Nokia 3310, pe lângă Snake, aveai un joc numit Bantumi.
Mass-market games
În esență mass-market games sunt acele board games care au ajuns să domine rafturile hipermarketurilor și magazinelor de jucării, fiind deținute de diverse companii. Atenție, nu vorbim de magazine specializate de board games (ce țin în mod special de hobby), ci de magazine la care are acces publicul general. Sunt acele jocuri care domină, de exemplu, rafturile în Kaufland, Lidl sau Carrefour.
Exemplele cele mai cunoscute sunt Monopoly, Scrabble, Uno, The Game of Life, Nu Te Supăra Frate! sau Piticot (deși ultimele două provin din niște board games clasice). Important de reținut că popularitatea și succesul acestora nu se datorează calității strategice a acestora (hai, bine, poate la Scrabble), ci este mai degrabă rezultatul marketingului. Popularitatea acestor jocuri a fost și este umflată cu pompa, în mod artificial, nefiind ceva natural (cum e în cazul șahului, de exemplu, sau al lui Coloniștii din Catan).
Piața curentă de jocuri mass-market este construită pur și simplu pe reprintarea anuală și reambalarea acelor mass-market games cunoscute de aproape un secol, deoarece companii gigant precum Hasbro (care deține Monopoly) sau Mattel (care deține Uno) nu au nici o motivație să mai încerce ceva nou. Pentru că ce vând deja le face o grămadă de bani. Companiile ce dețin drepturile pentru aceste jocuri au tot preferat încă din anii '50 să scoată pe piață ad nauseam versiuni ale acestora și să facă bani din ele, în loc să încerce să inoveze. După cum am vorbit în postarea Coloniștii din Catan – Cum ne-au adus germanii în Lumea Nouă, această atitudine a marilor publisheri din board games din SUA și UK au dus în mod direct la o adevărată revoluție în lumea board game-urilor (pornind din Germania), în frunte cu designeri care voiau să joace orice mai puțin astfel de jocuri.
Având în vedere imensa popularizare artificială de care au avut parte mass-market games, acestea au intrat în pop culture și în conștiința populară prin diverse expresii (precum get out of jail free card, care provine de la Monopoly). Din cauza acestui fapt, ele sunt primul lucru care îi vine în minte unei persoane obișnuite atunci când aude de board games. Partea tragică este că aceste jocuri au mecanici și reguli învechite (cum ar fi Monopoly), lucru care face ca o astfel de persoană să le asocieze instant cu o activitate plictisitoare, dacă nu chiar enervantă (amintindu-și de sesiuni enervante de Monopoly, din copilărie).
Mass-market games mai au o categorie foarte des întâlnită, cea de party games, care a explodat în popularitate în anii '80 odată cu apariția lui Trivial Pursuit. Acestea nu sunt nimic nou, însă, fiind urmașul jocurilor pe care le jucau burghezii în era victoriană, și se concentrează pe interacțiunea și performanța socială, fiind folosite pentru ca participanții să se cunoască mai bine. Astfel, party games au reguli extrem de simple care pot fi înțelese în maxim 5 minute și pot fi jucate de un număr foarte mare de oameni. Niște exemple foarte cunoscute și apreciate ar fi: seria Codenames (Nume de Cod), Telestrations, Pictomania, Wavelength, Trapwords, Cards Against Humanity. De asemenea, în subcategoria de party games, am putea introduce cu succes și jocurile de deducție socială, precum Mafia/Werewolf.
Hobby games
Hobby games sunt pe lângă mass-market games cum e The Great Gatsby al lui F. Scott Fitzgerald pe lângă Fifty Shades of Grey al lui E.L. James. Sunt cum e 2001: A Space Odyssey al lui Stanley Kubrick pe lângă Plan 9 From Outer Space al lui Ed Wood. Cum e ca So What al lui Miles Davis pe lângă Barbie Girl de la Aqua. După cum ne dăm seama din numele ei, această categorie include board game-urile create de către cei pasionați de această activitate pentru cei la fel de pasionați de această activitate, de la oameni care înțeleg și apreciază acest hobby, pentru oamenii care îl apreciază la fel de mult. Pe lângă jocurile tradiționale abstracte (despre care am vorbit mai sus) care au un anumit pedigree, în această categorie găsești cele mai rafinate și variate jocuri.
Și totuși, asemănarea cu 2001: A Space Odyssey ș.cl. nu ar trebui să te intimideze. Hobby board gamerii sunt de toate vârstele și genurile, deci ai la dispoziție sute (îndrăznesc să spun chiar mii) de hobby board games: aproape cu orice temă îți vine în minte și pentru orice nivel, indiferent că e prima oară când pui mâna pe un board game sau ești un veteran. Astfel, datorită varietății, și categoria aceasta se împarte în mai multe subcategorii, despre care îți voi povesti chiar acum.
NOTA BENE: subcategoriile enumerate mai jos nu sunt singurele existente și nici nu sunt fixe, bătute în cuie. De exemplu, n-am vorbit despre jocurile de deducție. Iar jocurile din categoria 4X (EXplore, EXpand, EXploit, EXterminate) și Civilization Building sunt adesea înglobate în categoriile eurogames și amerigames. Acestea sunt, în schimb, niște chestiuni generale, de la care pornesc altele mai complexe.
Wargames
Jocurile de război sunt probabil cel mai, să zic, utilitarist gen de board game apărut vreodată, pentru că spre deosebire de jocuri abstracte de strategie (precum șahul), acestea urmăresc să simuleze cât mai realist posibil războiul. O să le tratez mai pe larg într-o altă postare, dar o să fac și aici un sumar. Când zic că e un gen utilitarist, mă refer la faptul că se bazează pe considerente practice, deoarece acesta se trage direct din simulările pe care generalii de armată le făceau înainte de a intra într-o luptă, pentru a discuta diverse strategii și tactici. Ulterior unii au zis că merge să te relaxezi/distrezi imaginându-ți că ești conducătorul unei armate și așa au apărut jocurile de război ca hobby, ca board game. Primul astfel de joc a fost inventat în Prusia, în 1780 de Johann Christian Ludwig Hellwig și se numea chiar Kriegsspiel ("Wargame" - "Joc de război").
Într-un wargame, accentul se pune pe realism, deoarece acesta urmărește să simuleze cât mai fidel (mă rog, cât de fidel poate simula un joc) diverse lupte și bătălii și tehnica militară. Wargame-urile sunt o categorie extrem de nișată care necesită să fii pasionat de tema sa și să te înarmezi cu răbdare, ca să le poți înțelege, dar odată ce ai realizat acest lucru, vei fi recompensat cu ore întregi de distracție (una aparte) și chiar noi informații istorice și educative. Câteva dintre cele mai cunoscute wargames moderne ar fi: Warhammer 40.000, Star Wars X-Wing Miniatures Game, Star Wars Legion, Star Wars Armada, Combat Commander: Europe, Advanced Squad Leader, A Few Acres of Snow, Sekigahara, Undaunted: Normandy.
Înainte de a trece la următoarea subcategorie, două chestii să clarific:
Nu e nevoie să fii pasionat de război și să știi pe dinafară toate șuruburile dintr-un tanc Panzer. Din fericire, hobby-ul board game-urilor s-a dezvoltat atât de mult încât chiar și când vine vorba de wargames ai alternative mai ușor de învățat și înțeles. Cum ar fi seria Undaunted (Normandy, North Africa), seria Commands & Colors (Ancients, Medieval, Napoleonics, Samurai Battles) sau mult-apreciatul Memoir '44 (cel mai ușor dintre toate).
Nu toate wargame-urile implică tancuri și soldăței. De exemplu, Dominant Species este un wargame în care fiecare jucător reprezintă o clasă sau un grup de animale (mamifere, arahnide, amfibieni, insecte, reptile, păsări) care se luptă pentru dominația Pământului în timpul ultimei ere glaciare. [Unii nu l-ar include la wargames, dar eu și alții da.] Un alt exemplu este Twilight Struggle, unde fiecare jucător reprezintă SUA sau URSS în timpul Războiului Rece: aici, soldații și tancurile sunt înlocuiți cu sferele de influență.
Adesea unitățile din wargame-uri sunt reprezentat prin miniaturi din plastic (soldați, tancuri), dar și prin cuburi din lemn sau bucăți din carton pe care sunt inscripționate informațiile acestora.
Role Playing Games (RPG)
Dar dacă în loc să controlăm armate întregi, am controla doar indivizii din ele? Oare un medic de pe front cum s-ar purta? Ce ar simți?
Întrebările astea și le-au pus prin 1974 și Gary Gygax și Dave Arneson, doi jucători pasionați de wargames, întrebări la care tot ei au răspuns în momentul în care au creat Dungeons & Dragons, un joc în care fiecare jucător controla nu armate întregi, ci doar un personaj cu diverse abilități și slăbiciuni într-o lume fantasy. Toate RPG-urile moderne (inclusiv cele de pe calculator precum Baldur's Gate sau Planescape Torment) nu ar fi existat fără Dungeons & Dragons. E tatăl tuturor.
Deși mulți oameni sunt intimidați de Dungeons & Dragons (probabil își închipuie că trebuie să facă multe calcule matematice, nu știu), acesta este în esență extrem de simplu. Fiecare joc e condus de un Dungeon Master/Game Master (DM/GM) care joacă, care pune lumea și evenimentele în scenă. Acesta le spune jucătorilor ce se așterne în fața ochilor lor, iar aceștia trebuie să reacționeze, urmând regulile acelei lumi. Atracția principală pentru acest gen de jocuri este faptul că imaginația este descătușată ca nicăieri în altă parte: jucătorii împreună cu DM-ul creează împreună o lume și au parte de aventuri care pot forma sau consolida relațiile de prietenie din cadrul acelui grup.
Deși Dungeons & Dragons (ajuns între timp la ediția a 5-a) este cel mai cunoscut RPG din lume, dacă nu îți place lumea fantasy sau simți că vrei ceva mai complex sau mai ușor, și aici ai parte de sute de RPG-uri cu teme din ce în ce mai variate ca tematică și complexitate: vrei să intri cu prietenii într-o lume SF? Vezi Coriolis (un soi de 1001 de Nopți în spațiu), The Expanse sau Fragged Empire. Vrei să fiți personaje în Lord of The Rings, Star Wars, Star Trek, Alien sau în universul lui H.P.Lovecraft? Da, se poate. Există. Ai atâtea opțiuni! Deși Dungeons & Dragons este cel mai la îndemână RPG de care te poți apuca (pentru că e peste tot), te încurajez să explorezi până găsești ceva ce-ți place.
Adesea RPG-urile sunt asociate cu miniaturi și hărți, dar există, bineînțeles, o grămadă de alte RPG-uri în care ai nevoie doar de o foaie de hârtie, un creion și o mână de zaruri d6 (cu 6 fețe, zaruri normale): Fiasco, de exemplu, este un RPG foarte simpatic care se joacă precum un film regizat de Coen brothers (The Big Lebowski, Fargo) și ai nevoie doar de niște zaruri, foi și creioane. Nici măcar nu e nevoie de DM. Unele RPG-uri nici măcar n-au nevoie de zaruri: Dread RPG, de exemplu, este un RPG horror în care suspansul și rezolvarea acțiunilor sunt administrate cu ajutorul unui turn Jenga. Nu ai cu cine să joci? Nu-i nimic, există RPG-uri și pentru jucat solo, precum Gentleman Bandit, Ex Novo, Alone Among the Stars sau The Machine.
Collectible Card Games/Trading Card Games (CCG/TCG)
În 1993, Richard Garfield a creat un joc care, la fel ca Dungeons & Dragons înaintea lui, avea să schimbe lumea pentru totdeauna: Magic: The Gathering (MTG). Acesta a pornit de la idee de joc de umplutură, pe care oamenii să îl joace între sesiunile de Dungeons & Dragons. Ceva rapid și portabil. Astfel, lui Garfield i-a venit ideea de a crea un joc de cărți într-un univers fantasy.
În general CCG-urile sunt jocuri de cărți în care doi jucători se luptă unul împotriva celuilalt cu pachete de cărți construite în avans. Particularitatea CCG-urilor este că jucătorii au de ales dintre sute sau mii (MTG are în momentul de față un pool de aproximativ 20.000 de cărți de joc) de cărți din care să își construiască pachetul. Acest lucru permite o diversitate foarte mare și, în teorie, fiecare pachet de cărți e unic. Să îți spun că a fost o idee genială ar fi o subestimare de proporții cosmice: MTG a avut un succes enorm, iar în anii '90 nu a existat companie care să nu vrea același lucru: astfel, au apărut alte jocuri precum Pokemon, Digimon sau Yu-Gi-Oh!, care au devenit și ele foarte populare, iar mai târziu, în anii 2010, aveau să apară și Hearthstone și Gwent. Magic: The Gathering este părintele tuturor acestor jocuri, iar în 2023 sărbătorește 30 de ani de existență, fiind jucat în prezent de peste 40.000.000 de oameni.
Numele de collectible card games și trading card games vine de la faptul că jucătorii pot colecționa diverse cărți sau chiar pot face schimb de cărți între ei, fie pentru a-și spori puterea pachetelor cu care joacă, fie pur și simplu pentru a le colecționa. În acest context s-a creat o piață secundară unde se pot vinde sau cumpăra diverse cărți de joc. Această piață secundară nu este foarte diferită de cele ale altor obiecte colecționate de oameni (cum ar fi timbre), doar că aici poți și să te joci cu cărțile de joc cumpărate, nu doar să te uiți la ele. Prețurile sunt dictate de cât de rare sunt acele cărți, când au fost printate ultima oară și cât de utile sunt în cadrul jocului.
Toate astea pentru niște bucăți de carton? De ce nu e nimeni atât de înnebunit și interesat de cărțile standard de joc? Cu ce sunt CCG-urile atât de deosebite? Acestea sunt adesea niște jocuri extraordinare, cu reguli și mecanice care te distrează, dar mai e ceva: astea nu sunt niște bucăți de carton abstracte și insipide, ci niște bucăți de carton cu ilustrații bogate și detaliate, care spun împreună și separat o poveste. Cărțile din Magic: The Gathering, de exemplu, sunt bogat ilustrate și fac parte dintr-un Univers, spun o poveste care te ține în priză.
De ce ai vrea să joci un CCG? Magic: The Gathering, de exemplu, este un joc intens, tactic și strategic, unde (deși există noroc) abilitățile fiecărui jucător și înțelegerea intimă a regulilor jocului face toată diferența. Acesta este o combinație între șah și poker, un joc în care poți juca diverse cărți la fel de tactic ca în șah, dar și poți înțelege probabilitatea ca anumite cărți sau combinații să fie jucate. Este un joc cu numeroase nuanțe și subtilități, care îl fac să fie unul dintre cele mai bune din istorie. Alte CCG apreciate mai sunt Vanguard și Flesh & Blood.
Eurogames
Despre eurogames am vorbit mai pe larg în postarea Coloniștii din Catan – Cum ne-au adus germanii în Lumea Nouă, așa că nu mă voi mai întinde și aici cu vorba. Dar o să reiau caracteristicile principale ale acestora:
lipsa conflictului - deși în eurogames îți poți bloca adversarul din a face lucruri, pentru a câștiga, nu există confruntare directă; astfel, adesea nu distrugi obiecte sau obiective de-ale adversarului. De notat, însă, că în eurogame-urile mai vechi, conflictul este prezent și chiar accentuat. Cum e cazul lui Tigris & Euphrates al lui Reiner Knizia.
norocul este minimizat - în general în eurogames norocul este minimizat cât se poate de mult; astfel, chiar și în jocuri în care tragi cărți dintr-un teanc cu fața în jos sau dai cu zaruri, există mecanisme care să mitigheze acel noroc, astfel încât jocul tău să fie cât mai puțin influențat de noroc, și cât mai mult de skill-urile tale
lipsa eliminării jucătorilor - știi ce e crunt la Monopoly sau Risk? Că dacă ai dat faliment sau ai rămas fără unități, ai ieșit din joc și poți sta pe bară 30 de minute, o oră, 2 ore, cât o mai ține jocul. Ți se pare că e distractiv? Nu e. În eurogames nici un jucător nu este eliminat până nu se termină jocul, toți joacă până la sfârșit.
concentrarea pe mecanici - deși eurogame-urile au și ele o temă și o poveste în spate, acestea sunt foarte subtile; sunt ceva mai matematice și nu se sinchisesc prea mult de poveste sau temă. În schimb, un eurogame se concentrează foarte mult pe mecanicile sale, din care se face ulterior o legătură cu tema. Din asta rezultă adesea niște jocuri "etanșe", cu mecanici care au sens și care sunt distractive. Un eurogame e ca un automobil care nu arată grozav, dar ale cărui componente funcționează perfect.
Alte două caracteristici prezente la eurogames ar fi:
componente calitative, realizate din lemn - bineînțeles, nu este o regulă bătută în cuie (Gaia Project sau Catan - publicat de Kosmos - de exemplu, au piese din plastic), dar în general eurogame-urile pun mare preț pe calitatea componentelor, acestea fiind confecționate din lemn;
durata de joc este de 90 de minute sau mai puțin, iar regulile sunt ușor de învățat- era adevărat cu primele eurogame-uri apărute (precum Catan sau Carcassonne), dar în ziua de azi nu mai e o regulă, apărând jocuri mai complexe, cu o durată mai mare de joc, precum Terra Mystica și Gaia Project, Alchemists, Terraforming Mars, Through the Ages (da, îl bag aici) etc.
Datorită celor menționate mai sus, eurogame-urile sunt adesea niște jocuri calme, relaxate, în care jucătorii construiesc ceva fie de unii singuri, fie cu ajutorul celorlalți. În cuvintele lui Klaus Teuber, creatorul lui Coloniștii din Catan, unul dintre jocurile cele mai de seamă din categoria eurogame-urilor:
“Majoritatea oamenilor din lume preferă să se angajeze în activități constructive, în detrimentul celor distructive. Lumea din Catan este construită pe o filozofie concentrată pe dezvoltare pașnică, decât pe război și violență. Deci majoritatea oamenilor, ce cred în aspectele constructive ale vieții, probabil le place să joace Catan din același motiv.”
În general eurogame-urile sunt pentru oamenii care preferă un joc calculat ce permite victoria prin intermediul mai multor strategii. Alte exemple de eurogames foarte populare pe care trebuie să le încerci ar fi: Stone Age, Wingspan, Meadow, Samurai, The Castles of Burgundy, Alhambra, Orléans, Five Tribes, Dominion, Quacks of Quedlinburg, Great Western Trail, Lords of Waterdeep, Flamme Rouge, Sushi Go!, Concordia, 7 Wonders, Space Base, Lost Ruins of Arnak, Race for The Galaxy și Citadels. Hai, că ai destule.
Amerigames
Cunoscute și ca American-style games sau ameritrash, jocurile din categoria asta sunt fix opusul eurogame-urilor:
conflictul nu numai că există, ci este prevalent - jucătorii pot distruge unitățile oponenților și provoca daune directe acestora;
norocul este ca la el acasă - în aceste jocuri norocul este o componentă esențială ce contribuie la suspans. Deși există elemente ce mitighează din noroc, amerigames nu se sinchisesc la fel de mult ca eurogames să facă acest lucru;
jucătorii pot fi eliminați - deși în amerigames moderne se întămplă foarte rar ca un jucător să fie eliminat și pur și simplu să nu mai poată intra în joc (ca în Monopoly): adesea, când personajul unui jucător moare, acesta poate reîncepe jocul de la 0, cu un personaj nou;
concentrarea pe temă - amerigames dau pe afară de temă, fiind cele mai tematice board game-uri (pe lângă wargames): indiferent că încerci să scapi lumea de Cthulhu, că te afli la cârma unui imperiu intergalactic sau ești un aventurier într-o lume fantasy, un amerigame o să se asigure de la bun început că simți asta cât îl joci;
piese și miniaturi din plastic - având în vedere că amerigames țin foarte mult la temă și imersiune, adesea piesele sunt din plastic, deoarece pot fi mulate în orice formă necesară; dacă într-un eurogame te mulțumești cu un cub care să reprezinte un robot, în amerigames (din nou, pentru a ajuta la imersiune) robotul ăla este clar reprezentat, până în cel mai mic detaliu.
Amerigames sunt potrivite pentru oamenii care vor să simtă că fac parte din Universul descris de joc și vor să simtă suspansul aventurii. Astfel, niște exemple notabile de eurogames ar fi: Twilight Imperium, Eldritch Horror, Arkham Horror, Elder Sign, Dune, Tales of Arabian Nights, Cosmic Encounter, A Game of Thrones, Talisman, Risk, Lord of The Rings: War of The Ring, Runebound.
NOTA BENE, referitor la wargames, eurogames și amerigames: caracteristicile pe care le-am dat mai sus sunt niște caracteristici generale care se găsesc cu precădere în subcategoriile respective. În realitate, datorită dezvoltării foarte mari din ultimii ani în lumea hobby board game-urilor, multe jocuri dintr-o categorie au ajuns să împrumute caracteristicile specifice altor categorii. De exemplu, Twilight Imperium 4th Edition este cel mai amerigame din lume, dar are niște componente esențiale care în esență aparțin eurogame-urilor. Dominant Species, la fel, e în esență un wargame, dar are componente ce aparțin eurogame-urilor. Mulți o să-mi atragă atenția că jocul X ar veni în categoria Y, tocmai pentru că în ziua de azi este extrem de greu să găsești un board game apărut recent care să fie eurogame, amerigame sau wargame pur, o majoritate covârșitoare fiind de fapt un hibrid între aceste subcategorii.
Abstract games
Jocurile abstracte sunt cele mai apropiate ca senzație de board game-urile clasice, tradiționale, precum șahul sau tablele, deoarece au în general aceleași caracteristici: nu au o temă, regulile sunt foarte simple și ușor de înțeles, iar componentele sunt abstractizate la maxim.
Deși sunt extrem de asemănătoare jocurilor tradiționale, le-am pus într-o categorie separată din motive lesne de înțeles: sunt niște jocuri ai căror autori îi știm și pot fi achiziționate în mod curent.
Câteva exemple de jocuri abstracte foarte cunoscute și foarte apreciate: Shobu, Hive, Santorini, Kamisado, GIPF, YINSH, TZAAR, seria Azul, Quarto, Quoridor și Onitama. [Mulți ar include și Tigris & Euphrates și Samurai (ale lui Reiner Knizia) aici, dar eu zic că le stă mai bine la eurogames. Sunt niște jocuri excelente, oricum ar fi.]
Roll & Write games
Deși este o categorie mai mică de board games care și-a luat avânt în ultimii 2-3 ani, am zis să vorbesc un pic și despre Roll & Write games, tocmai pentru că sunt foarte ușor de învățat și foarte distractive. După cum le spune și numele, în cadrul acestor jocuri dai cu zarul (sau tragi cărți dintr-un teanc) și în funcție de ce îți pică, însemnezi ceva cu pixul, markerul nepermanent sau cu creionul pe o fișă personală.
Roll & Write games sunt potrivite pentru toate categoriile de vârste, fiind foarte ușor de înțeles și învățat și foarte distractive. Cele mai cunoscute și apreciate la ora actuală sunt: Cartographers, Welcome To..., Corinth, Fleet The Dice Game, Three Sisters, Railroad Ink, Ganz Schön Clever.
El fin
De-a lungul postării se poate vedea un bias pe care îl am în favoarea hobby board game-urilor și în detrimentul mass-market games. Pe lângă motivele expuse mai sus, mai e și ideea că mulți oameni joacă mass-market games din confort și/sau pentru că pur și simplu nu știu că există altceva acolo. Jocuri mai bune. Mai distractive. Am scris postarea asta ca să afli ce alte opțiuni mai ai și să te încurajez să cauți ce ți se potrivește cel mai bine.
Cu ce te ajută să știi că un joc face parte dintr-o anumită categorie, la modul practic? Uite, de exemplu, eu sunt fan Lord of The Rings și vreau să joc ceva care să mă transporte cu mintea și imaginația fix în mijlocul evenimentelor din Middle Earth-ul celui de-al III-lea Ev, vreau să simt că sunt acolo. Am în față, să cumpăr, două board games: Lord of The Rings al lui Reiner Knizia și War of the Ring. Pe care să îl aleg? Primul este un joc extraordinar, apreciat de mulți pasionați din acest hobby, dar nu e ce caut eu: fiind un joc foarte abstract, tema nu prea se simte, cel puțin nu cât de mult aș vrea eu. În schimb, War of the Ring este un hibrid între wargames și amerigame, fiind numit de mulți oameni drept "Lord of The Rings in a box", pentru tema extrem de pronunțată. Deși tot ce ți-am povestit în postarea asta are un caracter general și pot apărea jocuri care să facă parte din două categorii simultan, tot îți poți da seama lejer de caracteristicile unui board game știind categoria din care face parte. Astfel, pentru mine, în cazul ăsta, War of The Ring este clar câștigător.
S-au schimbat multe de când eram noi mici, și deși acest hobby al board game-urilor este în mod clar ceva foarte nișat a crescut în ultimele decenii cum nu și-a imaginat nimeni vreodată: conform Globe News Wire, piața board game-urilor va ajunge până la 30,93 miliarde$ până în 2028. Este o piață și un univers în plină creștere și expansiune și indiferent că ești la început de drum și îți cumperi un board game sau vrei să faci cadou altcuiva, e important să știi să navighezi. Să știi ce cauți, ce vrei, ce-ți place, ce rezonează cu tine. Nu pentru mine, nu pentru alții, ci pentru tine și apropiații tăi, pentru că până la urmă acest hobby este unul profund social.
Wow, excelent!