Săptămâna trecută am scris despre The Search for Planet X, un board game de deducție care este printre preferatele mele datorită temei sale (Astronomy, my Love!) și a felului în care te face să-ți pui mintea la contribuție fără să te chinuie. Săptămâna asta ziceam că stau cuminte și nu mai scriu nimic, dar imediat după ce am terminat articolul respectiv, m-a izbit gândul că trebuie să îți vorbesc și despre al doilea board game de deducție preferat.
De ce? Pentru că e foarte diferit de The Search for Planet X și pentru că dacă săptămâna trecută a fost prima oară când ai auzit de board games de deducție, nu strică să vezi că și aici există varietate. Poate nu ți-a plăcut ăla, dar o să-ți placă ăsta. Așa că săptămâna asta o să dăm știința din mână pe pseudoștiința de pe gard și o să aruncăm o privire asupra lui Cryptid.
În adâncurile junglei
Ai auzit până acum de Yeti, de Bigfoot, de Yowie, de Sasquatch, de Chupacabra, de Mokele Mbembe, de Mothman, de New Jersey Devil, de Loch Ness Monster? Sigur că da, măcar de o parte din ei,aceștia fiind unele dintre creaturile cele mai cunoscute din domeniul criptozoologiei, o pseudoștiință care caută să dovedească existența unor creaturi zice-se ascunse. (Unde, din greaca veche: κρυπτός, kryptós → ascuns, secret, ζῷον, zōion → animal și λόγος, logos → studiu, cunoaștere.)
Motivul pentru care criptozoologia este considerată o pseudoștiință e pentru că aceasta nu urmează metoda științifică, nu poate furniza dovezi falsificabile că aceste creaturi ar exista. (Acuma, dacă vrei să afli mai multe despre ce e metoda științifică și de ce e importantă am vorbit despre ea pe blog în Cum știm ce știm și în cartea Pământul este plat! - bonus)
În fine, am divagat. Cryptid (creat de către Hal Duncan și Ruth Veevers, ilustrat de Kwanchai Moriya și publicat de Osprey Games în 2018) este un excelent joc de deducție în care trebuie să găsești o creatură din domeniul criptozoologiei înaintea tuturor celorlalți jucători (se poate juca în 3-5 oameni). Cu toate acestea, tema este extrem de slabă, și nu o să simți neapărat că ești o persoană care îl caută pe Yeti. Pur și simplu este un joc foarte abstract, iar asta se vede de la zece metri distanță. De aceea în postarea asta o să renunț la a mai face tot felul de analogii, pentru că în locul temei de criptozoologie putea să fie orice altceva. Și totuși, e de apreciat că este o altă temă decât mult-întâlnita “ești un detectiv care trebuie să dezlege misterul unei crime”. Dar hai să vedem exact cum se joacă, pentru că așa e cel mai ușor să vorbim despre el.
Pregătirile
Primul lucru pe care îl vor face jucătorii într-un joc de Cryptid este să aleagă aleatoriu un scenariu. Acestea vin sub formă de cărți de joc și se împart în scenarii normale și avansate (vorbim imediat și despre diferențele dintre ele) și îți vor spune cum să “pregătești terenul” pentru acea sesiune de joc.
În cutie ai mai multe bucăți de carton pe care se află tot felul de tipuri de teren, iar cartea de scenariu îți va dicta pe care să le pui și orientarea lor. În momentul în care ai terminat de creat tabla de joc pentru acea sesiune, vei avea mai multe tipuri de teren (water, mountain, forest, swamp, desert), teritorii de animale (bear territory, cougar territory), dar și niște piese din lemn precum hexagoane (standing stones) și prisme triangulare (abandoned shacks) de culori diferite (albastru, alb, verde sau negru), aceste spații fiind împărțite în hexagoane. Toate au rolul de a funcționa ca niște puncte de orientare pentru indiciile primite și pentru deducție.
Astfel, pe lângă formarea tablei de joc, cartea de scenariu îi va da fiecărui jucător un indiciu de la care să pornească. Astfel, jocul are niște mici broșuri (numite clue books) notate cu litere grecești α, β, γ, δ, ε (alpha, beta, gamma, delta, epsilon) în care se află 96 de indicii, iar cartea de scenariu va spune ceva de genul că jucătorii au “indiciul 45 din α” sau “indiciul 67 din δ”.
Indiciile sunt foarte simple, de exemplu (în engleză): “the habitat (of the cryptid) is…”
“…on forest or desert”
“…within one space of forest”
“…within two spaces of a standing stone”
“…within two spaces of bear territory”
“…within two spaces of a blue structure”
Am spus mai sus că întreaga tablă de joc este împărțită în mai multe spații (108) în formă de hexagon și este important de înțeles că misterioasa creatură se poate afla pe un singur hexagon/spațiu pe întreaga tablă de joc. Carevasăzică, fiecare jucător începe jocul cu un singur indiciu care îi spune unde se află creatura. Dacă indiciul îți spune că aceasta se află pe pădure sau deșert, garantat se află pe un astfel de spațiu.
[De menționat că astea sunt indiciile într-un scenariu standard, deoarece la un scenariu avansat, indiciile sunt negative, adică de forma “the habitat of the cryptid is not on forest or desert” sau “…is not withing two spaces of a blue structure”. E de la sine înțeles de ce astfel de indicii dau naștere unui joc mai greu.]
Supraproducție de deducție
Acuma, știu ce te gândești: “stai un pic, păi tabla de joc are 20 de spații de pădure și 20 de spații de deșert (să zicem)! cum o să găsesc eu creatura?” Într-adevăr, ar fi foarte greu, dar asta e mișcarea de geniu care face Cryptid să fie unul dintre jocurile mele preferate.
Vezi tu, după cum am spus mai sus, fiecare jucător primește la început un indiciu știut numai de el. Șmecheria este că aceste 3, 4 sau 5 (în funcție de numărul de jucători) indicii sunt singurele și toate din întreaga sesiune de joc. Dacă îl știi doar pe al tău, nu o să faci nimic tot jocul; în schimb, dacă reușești să deduci indiciile celorlalți jucători, vei găsi creatura și vei ieși învingător. Asta deoarece habitatul acesteia se află la intersecția dintre indiciile tuturor jucătorilor!
Astfel, dacă un jucător are “…on forest or desert”, altul are “…within two spaces of a standing stone”, iar altul are “…within two spaces of a blue structure”, atunci creatura se va afla garantat în pădure sau deșert, la maxim două spații (0-2 spații) de un standing stone și la maxim două spații (0-2 spații) de o structură albastră. Dacă e să combinăm aceste trei indicii, vom găsi un singur spațiu care le include pe toate trei, deci poate avea creatura pe el. Astfel, pe întreg parcursul jocului vei încerca să deduci care sunt indiciile celorlalți jucători și te vei feri ca aceștia să nu deducă indiciul tău! Înțelegi de ce e așa mișto?
Dar cum aflăm informații despre indiciile celorlalți jucători pentru ca în final să găsim creatura? Ei bine, în fiecare tură a sa, un jucător poate face o singură acțiune din două mari și late.
În prima acțiune, jucătorul activ (a cărei tură este) ia pionul negru (comun tuturor, are rol de indicator), îl pune pe orice spațiu de pe tabla de joc pe care nu se află un cub (imediat vorbim și despre asta), alege un singur jucător și îl întreabă: “se poate afla creatura pe acest spațiu?” care se traduce prin “conform indiciului tău se poate afla creatura pe acest spațiu?”. La care acel jucător poate răspunde afirmativ, punând un disc pe acel spațiu, sau negativ, punând un cub pe acel spațiu. Este adevărat că nici el nu știe exact unde s-ar putea afla creatura, dar știe dacă conform indiciului său se poate afla acolo sau nu.
[E de prisos să menționez că jocul de obligă să spui adevărul atunci când răspunzi unei astfel de întrebări. Nu ai voie să minți, mai ales că dacă minți sau trișezi, poți strica jocul nu doar pentru ceilalți, ci și pentru tine.]
Dacă acesta a pus un disc, felicitări! Ai dobândit o informație extrem de importantă. Dacă, în schimb, jucătorul întrebat îți răspunde negativ și pune un cub pe acel spațiu, atunci și tu ești obligat să pui un cub pe un spațiu pe care nu se află creatura conform indiciului tău. Asta este un fel de penalizare pentru faptul că nu ai dedus cum trebuie, jocul obligându-te să oferi celorlalți jucători un pseudoindiciu. Șmecheria și aici este, însă, că nu te obligă nimeni să pui cubul într-un spațiu util pentru ceilalți; adică poți, de exemplu, să pui cubul pe un spațiu cât se poate de real (în care nu se poate afla creatura, conform indiciului tău), dar să îl pui pe unul din spațiile de pe marginea tablei de joc, astfel încât să devină inutil pentru ceilalți.
Astfel, pe parcursul întregului joc vei încerca să afli cât mai repede indiciile celorlalți jucători în timp ce o să încerci să îi induci în eroare și să le ascunzi cât mai mult timp posibil propriul tău indiciu. Și în fiecare rundă (chiar și când nu e rândul tău) vei fi atent la ce se întreabă, ce se discută, ce se vorbește, pentru că te interesează. Așa că nu te vei plictisi nici o secundă.
A doua acțiune este la fel de simplă și este cea prin are poți afla unde se află creatura și să câștigi: iei același pion negru, îl pui pe un spațiu și spui “eu cred că creatura se află aici”. În acel moment, toți jucătorii (în sensul acelor de ceasornic, începând cu tine) trebuie să pună pe acel spațiu ori un disc (dacă indiciul lor le spune că acolo s-ar putea afla creatura), ori un cub (dacă indiciul le indică faptul că nu are cum să fie acolo). În momentul în care un jucător pune un cub acolo, acțiunea se termină imediat, iar restul care mai erau la rând, nu mai pun nimic (oprindu-i, de exemplu, să se dea de gol). În schimb, dacă toată lumea pune un disc pe acel spațiu…felicitări, ai găsit creatura și ai câștigat.
Mare atenție
După cum ai văzut până în momentul de față, n-am zis nici pâs de vreun app de telefon sau tabletă sau PC. Asta pentru că Cryptid nu are nevoie de așa ceva. Adică poți intra pe site-ul PlayCryptid ca să faci de acolo set-up-ul și să iei indiciile, în loc să te folosești de ce ți-a dat jocul, dar nu este sub nici o formă necesar sau obligatoriu.
Astfel, ce îmi place la nebunie la Cryptid e că pot să îl joc și acum, și peste 10 ani, și copiii mei peste 30 de ani, și strănepoții peste 50 de ani (că io am grijă de jocurile mele), pentru că pur și simplu nu depinde de nici un app. Ce găsești în cutie e destul.
Cu toate acestea, un astfel de joc de deducție “analogic” vine și cu niște dezavantaje. Astfel, acesta depinde foarte mult de onestitatea jucătorilor și de faptul că au înțeles indiciile primite la începutul jocului. Nu zic nu, sunt niște indicii extrem de ușoare, dar am avut sesiuni în care un jucător nu a înțeles ce înseamnă “adjacent” și punea cuburi aiurea pe hartă, transformând un joc de maxim o oră într-unul de aproape două ore (ni se terminaseră și cuburile, dreacu’). Astfel, indiciile necesare celorlalți nu erau furnizate corect, deci în general e super important să vă asigurați că toți jucătorii au înțeles indiciul primit.
Din fericire fiecare broșură (cea din care îți iei indiciul la început) are pe spate exemple din fiecare tip de indiciu și îți și exemplifică toate tipurile de teren și structuri. Deci nu poți să spui că jocul nu te ajută. Și deși acesta nu îți oferă player sheets (ca la The Search for Planet X) pe care să-ți notezi deducțiile (pentru că, sincer, cel mai probabil nici nu o să ai nevoie), este cât se poate de ok să notezi ce vrei pe o foaie de hârtie, dacă te ajută la deducții.
La o bere cu Sasquatch
Atunci când îl vezi pe masă pentru prima oară, nu știi ce să crezi despre Cryptid: pe de-o parte e foarte colorat și plăcut din punct de vedere estetic, dar în același timp arată și foarte abstract, de parcă te pregătești de campionatul internațional de Șah Psihedelic. Arată de parcă o să stai cu orele în tăcere, uitându-te când la un adversar, când la tabla de joc.
Cryptid este un joc de deducție modern dar în același timp e un joc de deducție pur, care o să vă pună mintea la contribuție fără fasoane și tot felul de reguli complicate și greoaie. Mai ales că este un board game scurt (30-50 de minute) și distractiv în care vei discuta constant cu ceilalți jucători, veți râde, veți simți suspansul când (credeți că) unul dintre voi e pe cale să descopere creatura etc. Este un joc care poate fi scos din cutie și jucat imediat, fiind potrivit atât pentru serile de board games, cât și pentru serile în care stai pur și simplu cu 2-4 prieteni la o bere în jurul mesei și vreți o activitate cel puțin interesantă. Cum mi se pare? De la excelent în sus.